Cancerul de prostată reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni maligne diagnosticate la bărbați la nivel mondial, fiind o problemă de sănătate publică cu un impact considerabil, în special în rândul populației de peste 50 de ani. Caracteristica sa principală, care generează atât provocări, cât și oportunități, este evoluția sa adesea lentă și complet asimptomatică în stadiile incipiente. Această natură tăcută face ca boala să poată progresa ani de zile fără a produce niciun semnal de alarmă, subliniind importanța fundamentală a metodelor de depistare precoce. Discuția despre screeningul cancerului de prostată a fost și rămâne una complexă, însă instrumentele de bază utilizate în acest demers, testul de sânge PSA și examenul rectal digital, continuă să fie pilonii pe care se construiește o strategie proactivă de supraveghere a sănătății masculine.
Ce este prostata și care este rolul său?
Pentru a înțelege patologia, este esențial să cunoaștem mai întâi anatomia și funcția normală. Mulți bărbați aud despre prostată doar atunci când apar probleme, însă această glandă joacă un rol important în sistemul reproductiv.
Anatomia și funcția prostatei
Prostata este o glandă de mici dimensiuni, având forma și mărimea unei castane sau a unei nuci, care face parte din sistemul reproducător masculin. Este localizată strategic în pelvis, exact sub vezica urinară și în fața rectului. O particularitate anatomică de o importanță clinică majoră este faptul că prostata înconjoară porțiunea inițială a uretrei, canalul prin care urina este eliminată din vezică.
Funcția principală a prostatei este de a produce un lichid lăptos, alcalin, care reprezintă o componentă esențială a lichidului seminal (sperma). Acest fluid prostatic are rolul de a hrăni și de a proteja spermatozoizii, contribuind la motilitatea și viabilitatea acestora. Datorită poziției sale, orice modificare a dimensiunii sau structurii prostatei, fie ea benignă sau malignă, are potențialul de a afecta fluxul urinar, generând simptomele care aduc cel mai adesea pacientul la medic.
Înțelegerea cancerului de prostată
Cancerul de prostată apare atunci când celulele din glanda prostatică încep să se multiplice în mod necontrolat, formând o tumoră. Majoritatea covârșitoare a acestor tumori sunt adenocarcinoame, care se dezvoltă din celulele glandulare responsabile de producerea fluidului seminal.
O boală cu evoluție lentă, dar cu potențial grav
Una dintre cele mai distinctive trăsături ale cancerului de prostată este spectrul său larg de agresivitate. Multe tumori prostatice au o creștere extrem de lentă, rămânând localizate la nivelul prostatei pentru mulți ani sau chiar pentru tot restul vieții, fără a cauza probleme semnificative. Această formă indolentă a bolii este motivul pentru care, uneori, la bărbații foarte în vârstă sau cu alte afecțiuni severe, se poate opta pentru o strategie de supraveghere activă în locul unui tratament imediat.
Pe de altă parte, există și forme mai agresive de cancer de prostată. Aceste tumori pot crește rapid, pot invada țesuturile învecinate și, în stadii avansate, pot metastaza, adică se pot răspândi în alte părți ale corpului. Cele mai frecvente locuri de metastazare sunt ganglionii limfatici regionali și oasele (în special coloana vertebrală, pelvisul și coastele), moment în care boala devine mult mai dificil de tratat și poate pune viața în pericol.
Factorii de risc
Deși cauza exactă a cancerului de prostată nu este pe deplin elucidată, au fost identificați o serie de factori de risc clari care cresc probabilitatea de a dezvolta boala.
Vârsta este cel mai important factor de risc. Boala este rară la bărbații sub 40 de ani, dar riscul crește exponențial cu fiecare decadă de viață, majoritatea cazurilor fiind diagnosticate la persoane de peste 65 de ani.
Istoricul familial și genetica joacă un rol crucial. Un bărbat care are o rudă de gradul I (tată, frate) diagnosticată cu cancer de prostată are un risc de cel puțin două ori mai mare de a dezvolta boala. Riscul este și mai mare dacă boala a fost diagnosticată la o vârstă tânără la membrii familiei.
Etnia este un alt factor de risc recunoscut. Bărbații de origine africană au o incidență semnificativ mai mare a cancerului de prostată, tind să dezvolte boala la vârste mai tinere și adesea în forme mai agresive.
Simptomele: de ce apar târziu?
În stadiile incipiente, când tumora este mică și limitată la interiorul prostatei, cancerul de prostată este, de regulă, complet asimptomatic. Acesta este motivul fundamental pentru care depistarea precoce prin screening este atât de importantă. Simptomele apar, de obicei, în stadii mai avansate, când tumora crește suficient de mult pentru a presa uretra sau când se extinde dincolo de prostată.
Simptomele urinare includ:
- Dificultate la inițierea urinării
- Jet urinar slab, întrerupt
- Nevoia de a urina frecvent, în special noaptea (nocturie)
- Senzația de golire incompletă a vezicii
Este esențial de înțeles că aceste simptome sunt aproape identice cu cele ale unei afecțiuni benigne extrem de comune, hiperplazia benignă de prostată (HBP). Prezența lor nu înseamnă automat cancer, dar impune un consult urologic pentru a stabili cauza exactă.
Alte simptome, care pot sugera o boală mai avansată, includ prezența sângelui în urină (hematurie) sau în spermă (hematospermie), disfuncția erectilă nou instalată sau dureri osoase persistente, în special la nivelul spatelui sau al șoldurilor.
Depistarea precoce
Ideea de a depista o boală malignă înainte de a produce simptome este, teoretic, un obiectiv major al medicinei preventive. Cu toate acestea, în cazul cancerului de prostată, screeningul populațional este un subiect complex și intens dezbătut în comunitatea medicală.
Ce înseamnă screening și de ce este un subiect dezbătut?
Screeningul presupune testarea bărbaților asimptomatici cu scopul de a identifica boala într-un stadiu incipient, potențial curabil. Controversa nu se leagă de capacitatea testelor de a găsi cancerul, ci de consecințele acestui diagnostic. Principalul risc al screeningului este supradiagnosticarea, adică identificarea acelor cancere de prostată cu creștere foarte lentă, care nu ar fi progresat niciodată și nu ar fi cauzat probleme pe parcursul vieții pacientului.
Supradiagnosticarea duce adesea la supratratament. Tratarea acestor cancere indolente prin metode radicale, precum chirurgia sau radioterapia, poate expune pacientul la riscuri și efecte secundare semnificative (incontinență urinară, disfuncție erectilă), fără a-i aduce un beneficiu real în ceea ce privește supraviețuirea.
Abordarea modernă: decizia informată și partajată
Din cauza acestui echilibru delicat între beneficii și riscuri, majoritatea ghidurilor medicale internaționale nu mai recomandă un screening universal, “orb”, pentru toți bărbații. Abordarea modernă se bazează pe conceptul de decizie informată și partajată între medic și pacient.
Acest lucru înseamnă că, începând de la o anumită vârstă (de obicei 50 de ani pentru bărbații cu risc mediu și 40-45 de ani pentru cei cu risc crescut), medicul urolog sau medicul de familie trebuie să inițieze o discuție cu pacientul. În cadrul acestei discuții, medicul explică argumentele pro și contra ale screeningului, riscurile și beneficiile potențiale ale testării, diagnosticării și tratamentului. Pe baza acestor informații și luând în considerare starea de sănătate generală, valorile și preferințele pacientului, se ia o decizie comună dacă se va începe sau nu testarea. Acest dialog necesită expertiza unui specialist, iar un consult la clinica de urologie din Suceava este cel mai bun punct de plecare. Pacienții pot beneficia de astfel de servicii specializate și în centrele noastre din Cajvana, Rădăuți și Iași.
Testul PSA (Antigenul Specific Prostatic)
Testul PSA este o analiză de sânge care măsoară nivelul unei proteine numite antigen specific prostatic. Este cel mai utilizat instrument în depistarea și monitorizarea cancerului de prostată, dar și cel mai neînțeles.
Ce este PSA și de ce poate fi crescut?
PSA este o proteină produsă aproape exclusiv de celulele prostatei, atât de cele normale, cât și de cele canceroase. Rolul său fiziologic este de a lichefia lichidul seminal, ajutând motilitatea spermatozoizilor. O cantitate foarte mică de PSA trece în mod normal în circulația sanguină. Atunci când există o problemă la nivelul prostatei, fie ea cancer, inflamație sau o creștere benignă în volum, arhitectura normală a glandei este perturbată, permițând unei cantități mai mari de PSA să ajungă în sânge.
Este crucial de reținut că un nivel crescut de PSA nu este specific pentru cancer. Există numeroase condiții benigne care pot duce la creșterea valorii sale:
- Hiperplazia benignă de prostată (HBP): Pe măsură ce prostata crește în volum odată cu vârsta, produce și mai mult PSA.
- Prostatita: O inflamație sau infecție acută sau cronică a prostatei poate duce la creșteri semnificative ale PSA.
- Proceduri urologice: Un tușeu rectal, o ecografie transrectală, o cistoscopie sau o biopsie de prostată pot crește tranzitoriu nivelul PSA. O discuție cu un medic specialist, precum Dr. Ivănuță Marius, medic specialist urolog, poate clarifica impactul acestor proceduri.
- Ejacularea recentă: Se recomandă abstinența cu 24-48 de ore înainte de recoltarea probei de sânge pentru o acuratețe maximă a rezultatelor, disponibile în centre precum cel de analize medicale din Iași.
Interpretarea valorilor PSA
Unul dintre cele mai dificile aspecte pentru pacienți este înțelegerea faptului că nu există o valoare “magică” a PSA care să separe în mod clar bărbații cu cancer de cei fără. Interpretarea rezultatului este o artă medicală care ia în considerare mai mulți factori.
Medicii nu se uită doar la valoarea absolută, ci o raportează la vârsta pacientului (valorile considerate normale tind să crească odată cu vârsta) și, cel mai important, la evoluția sa în timp. Două concepte sunt esențiale aici:
Viteza PSA (PSA Velocity): O creștere rapidă a valorii PSA de la un an la altul este un semnal de alarmă mai puternic decât o valoare constantă, chiar dacă aceasta este ușor crescută. O dinamică ascendentă sugerează un proces activ la nivelul prostatei, care necesită investigații suplimentare.
Raportul PSA liber / PSA total: PSA circulă în sânge sub două forme: legat de alte proteine și liber. Studiile au arătat că, în general, afecțiunile benigne precum HBP eliberează în sânge mai mult PSA în formă liberă, în timp ce cancerul de prostată produce mai mult PSA legat. Prin urmare, atunci când valoarea totală a PSA se află într-o zonă gri (de obicei între 4 și 10 ng/mL), medicul poate solicita și determinarea PSA-ului liber. Un procent scăzut al fracției libere (sub 20-25%) crește suspiciunea de cancer.
Deși adesea privit cu reticență de către pacienți, examenul rectal digital, cunoscut ca tușeu rectal, rămâne o componentă indispensabilă a evaluării prostatei. Este o procedură rapidă, simplă și extrem de informativă, care oferă date pe care nicio analiză de sânge nu le poate furniza.
Ce este și cum se desfășoară?
În timpul tușeului rectal, medicul introduce un deget protejat de o mănușă lubrifiată în rectul pacientului. Datorită proximității dintre rect și prostată, această manevră îi permite medicului să palpeze direct suprafața posterioară și laterală a glandei, zona unde se dezvoltă majoritatea cancerelor. Procedura durează mai puțin de un minut și, deși poate crea un disconfort, nu este dureroasă.
Ce poate descoperi medicul?
Medicul evaluează mai multe caracteristici ale prostatei: dimensiunea, forma, consistența și prezența oricăror neregularități. O prostată normală, sănătoasă, se simte netedă, elastică (similar cu consistența mușchilor de la baza policelui) și simetrică. Semnele care pot ridica suspiciunea de cancer includ prezența unor noduli (zone mai dure, proeminente), a unor zone de indurație (o consistență fermă, pietroasă) sau pierderea conturului normal al glandei.
Rolul complementar al tușeului rectal
Importanța tușeului rectal constă în complementaritatea sa cu testul PSA. Există un procent de cancere de prostată, unele dintre ele chiar agresive, care se pot dezvolta fără a crește în mod semnificativ nivelul PSA. În aceste cazuri, singura modalitate de a le depista într-un stadiu incipient este prin palparea unui nodul în timpul examenului rectal. Prin urmare, cele două metode nu se exclud, ci se completează reciproc. Utilizarea combinată a testului PSA și a tușeului rectal oferă cea mai mare șansă de a depista un cancer de prostată într-un stadiu curabil.
Pașii următori: ce se întâmplă după un rezultat suspect?
Atunci când rezultatul testului PSA este crescut sau în dinamică ascendentă, sau când tușeul rectal este suspect, acest lucru nu înseamnă un diagnostic de cancer, ci doar o indicație pentru a continua investigațiile. Panica nu este justificată, dar vigilența este necesară.
Ecografia transrectală și biopsia de prostată
Singura metodă care poate confirma sau infirma cu certitudine prezența cancerului de prostată este biopsia. Aceasta este procedura standard de aur în diagnostic. Biopsia de prostată se realizează, de obicei, sub ghidaj ecografic transrectal. O sondă de ecograf, de dimensiunea unui deget, este introdusă în rect pentru a vizualiza în detaliu glanda prostatică. Ulterior, printr-un canal special al sondei, medicul introduce un ac fin, cu ajutorul căruia recoltează mai mulți cilindri mici de țesut (de obicei între 10 și 12) din diferite zone ale prostatei.
În practica modernă, pentru o precizie sporită, biopsia este adesea precedată de o investigație imagistică avansată, precum o rezonanță magnetică multiparametrică (RMN). Această investigație poate identifica zonele cu cel mai mare grad de suspiciune din interiorul prostatei, permițând ulterior medicului să ghideze acul de biopsie cu precizie către acele zone (biopsie tintită).
Scorul Gleason: evaluarea agresivității tumorii
Probele de țesut obținute în urma biopsiei sunt trimise la laboratorul de anatomie patologică. Aici, medicul patolog le examinează la microscop pentru a determina, în primul rând, dacă există celule canceroase. În caz afirmativ, următorul pas esențial este de a evalua gradul de agresivitate al tumorii, folosind un sistem de notare numit scorul Gleason.
Acest scor, care variază de la 6 la 10, se bazează pe aspectul arhitectural al celulelor canceroase. Un scor Gleason de 6 indică un cancer bine diferențiat, cu o creștere lentă și un risc redus de a se răspândi. Un scor de 7 indică o agresivitate intermediară, în timp ce scorurile de 8, 9 sau 10 semnalează un cancer slab diferențiat, foarte agresiv, cu un potențial mare de a crește rapid și de a metastaza. Scorul Gleason este unul dintre cei mai importanți factori în luarea deciziei terapeutice. Toate aceste investigații de laborator pot fi gestionate prin rețeaua noastră de analize medicale de la A la Z.
Concluzie
Cancerul de prostată este o realitate a procesului de îmbătrânire masculină, dar nu trebuie să fie o sentință. Progresele în înțelegerea bolii și în metodele de diagnostic ne-au arătat că este o afecțiune complexă, cu un spectru larg de manifestări, de la forme indolente, care nu necesită tratament, la forme agresive, care necesită o intervenție promptă.
Testul PSA și examenul rectal digital, deși imperfecte, rămân cele mai valoroase instrumente pe care le avem la dispoziție pentru a depista această boală într-un stadiu incipient, atunci când opțiunile de tratament curativ sunt maxime. Cheia utilizării lor corecte nu constă în aplicarea unui protocol rigid, universal, ci într-o abordare personalizată, bazată pe un dialog onest și deschis între bărbat și medicul său. Alegerea echipei medicale potrivite este un pas crucial în acest demers, iar pacienții se pot informa despre specialiștii noștri consultând pagina de medici.
Mesajul fundamental este unul de încurajare a proactivității. Nu ignorați sănătatea prostatei din teamă sau din neglijență. Discutați cu medicul dumneavoastră despre riscul personal, despre beneficiile și limitele screeningului și stabiliți împreună un plan de supraveghere care să fie potrivit pentru dumneavoastră.
