Hiperplazia benignă de prostată (HBP), cunoscută și sub denumirea de adenom de prostată, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni urologice la bărbații de peste 50 de ani. Deși nu este o boală canceroasă și nu crește riscul de cancer de prostată, această creștere în volum a glandei are un impact semnificativ asupra calității vieții, deoarece afectează în mod direct procesul de urinare. La Dorna Medical, înțelegem impactul acestei afecțiuni și oferim soluții moderne, personalizate, pentru diagnostic și tratament. În lipsa unui management adecvat, HBP poate transforma un gest firesc – urinarea – într-o provocare zilnică, marcată de disconfort, nesiguranță și frustrare.

Această boală afectează un procent covârșitor de bărbați pe măsură ce înaintează în vârstă. Se estimează că peste 50% dintre bărbații de peste 60 de ani și până la 80% dintre cei trecuți de 80 de ani suferă de HBP într-o formă sau alta. Înțelegerea cauzelor, a simptomelor timpurii și a metodelor de diagnostic este esențială pentru a evita complicațiile pe termen lung și pentru a menține o viață activă și confortabilă.

Ce este hiperplazia benignă de prostată și de ce apare?

Pentru a înțelege HBP, este important să cunoaștem mai întâi anatomia și rolul prostatei. Prostata este o glandă de dimensiunea unei nuci sau a unei castane, care face parte din sistemul reproducător masculin. Este situată strategic sub vezica urinară și înconjoară porțiunea inițială a uretrei – canalul prin care urina este eliminată din vezică. Rolul său principal este de a produce lichidul seminal, care transportă spermatozoizii.

Hiperplazia benignă de prostată reprezintă o creștere necanceroasă a numărului de celule din prostată (hiperplazie), ceea ce duce la mărirea în volum a glandei. Deoarece prostata înconjoară uretra, pe măsură ce crește, ea începe să comprime acest canal, ca un clește, îngreunând sau chiar blocând parțial fluxul de urină.

Mecanismul de creștere și factorii de risc

HBP este considerată o consecință aproape normală a procesului de îmbătrânire masculină, fiind strâns legată de modificările hormonale care apar cu vârsta. Principalul factor implicat este dihidrotestosteronul (DHT), un derivat mai potent al testosteronului. Deși nivelul de testosteron scade odată cu înaintarea în vârstă, prostata devine mai sensibilă la acțiunea DHT, care stimulează proliferarea celulară.

Pe lângă înaintarea în vârstă și modificările hormonale, există și alți factori de risc care pot contribui la dezvoltarea HBP:

• Predispoziția genetică: Bărbații care au rude de gradul I (tată, frate) cu HBP au un risc considerabil mai mare de a dezvolta și ei această afecțiune, adesea la o vârstă mai tânără.
• Factorii metabolici: Există o legătură tot mai clară între HBP și sindromul metabolic. Obezitatea, în special grăsimea abdominală, și diabetul zaharat sunt asociate frecvent cu un risc crescut de HBP, probabil prin mecanisme inflamatorii și hormonale.
• Stilul de viață: Un stil de viață sedentar și o dietă bogată în grăsimi și carne roșie pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea sau agravarea simptomelor.

Simptomele HBP: Cum recunoști semnalele de alarmă?

Creșterea în dimensiuni a prostatei determină compresia uretrei și iritarea vezicii urinare, ducând la apariția unui set de simptome caracteristice, care evoluează lent, dar progresiv. Acestea se împart în două mari categorii:

Simptomele de golire (obstructive)

Acestea sunt cauzate direct de obstacolul mecanic pe care prostata mărită îl pune în calea urinei:

• Jet urinar slab sau întrerupt: Fluxul urinar își pierde din forță, este subțire și poate să se oprească și să pornească de mai multe ori în timpul aceleiași urinări.
• Dificultate la inițierea urinării (ezitare): Este nevoie de un efort conștient pentru a începe să urinezi, chiar dacă senzația este puternică.
• Senzația de golire incompletă a vezicii: Chiar și după urinare, persistă senzația că vezica nu s-a golit complet.
• Efort crescut pentru a urina: Este necesară încordarea mușchilor abdominali pentru a putea elimina urina.

Simptomele de stocare (iritative)

Acestea sunt cauzate de iritarea vezicii urinare, care este forțată să lucreze împotriva unui obstacol:

• Frecvență urinară crescută: Nevoia de a urina apare mult mai des pe parcursul zilei.
• Nicturie: Trezirea de mai multe ori pe parcursul nopții pentru a urina. Acesta este unul dintre cele mai supărătoare simptome, deoarece fragmentează somnul și duce la oboseală cronică.
• Urgență urinară: Senzația bruscă și imperioasă de a urina, care este greu de amânat.

Aceste simptome sunt adesea subestimate și puse pe seama înaintării în vârstă. Totuși, atunci când dificultățile de urinare vă afectează activitatea zilnică sau calitatea somnului, este momentul să cereți ajutor de specialitate. Un consult de urologie în Iași este esențial pentru un diagnostic corect și pentru a preveni complicațiile.

Impactul HBP asupra calității vieții și riscurile netratării

Pentru mulți bărbați, hiperplazia benignă de prostată transformă un act firesc și privat într-o sursă zilnică de stres și anxietate. Impactul asupra calității vieții poate fi profund. Somnul, de exemplu, este adesea fragmentat de nevoia de a merge frecvent la toaletă pe timpul nopții (nicturie), ceea ce conduce la oboseală cronică, iritabilitate și o scădere a capacității de concentrare pe parcursul zilei. Urgența urinară poate crea o stare constantă de alertă și teama de a nu găsi o toaletă la timp, limitând astfel activitățile sociale, călătoriile sau participarea la evenimente. Disconfortul constant, sentimentul de golire incompletă și efortul depus la urinare pot determina un impact negativ asupra stării generale de bine și a încrederii în sine.

Mai grav decât disconfortul este, însă, riscul apariției unor complicații serioase, în cazul în care afecțiunea este ignorată și lăsată să progreseze. Golirea incompletă a vezicii favorizează staza urinară, creând un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor și ducând la infecții urinare recurente. De asemenea, din urina stagnantă se pot forma pietre (calculi) în interiorul vezicii urinare. Pe termen lung, efortul constant pe care vezica urinară trebuie să îl depună pentru a se goli împotriva unui obstacol duce la îngroșarea peretelui său muscular și la pierderea elasticității, afectându-i funcționalitatea. Cea mai de temut complicație este afectarea renală. Presiunea crescută din vezică se poate transmite retrograd, prin uretere, către rinichi, ducând la dilatarea acestora (hidronefroză) și, în final, la insuficiență renală.

Cum se stabilește diagnosticul de hiperplazie benignă de prostată?

Diagnosticarea corectă și completă a HBP este esențială nu doar pentru a alege tratamentul potrivit, ci și pentru a exclude alte afecțiuni mai grave, în special cancerul de prostată, care poate avea simptome similare în stadiile incipiente. Evaluarea începe întotdeauna cu o consultație urologică amănunțită.

Consultația urologică și examinarea clinică

Primul pas este dialogul dintre medic și pacient. Medicul urolog va discuta în detaliu despre simptomele prezente, momentul apariției lor, evoluția în timp și impactul asupra vieții de zi cu zi. Adesea, se folosesc scoruri internaționale de simptome (precum scorul IPSS) pentru a cuantifica obiectiv severitatea afecțiunii. De asemenea, medicul va analiza antecedentele medicale personale și familiale pentru a identifica factorii de risc suplimentari.

Un pas obligatoriu și extrem de important în diagnostic este examinarea prostatei prin tușeu rectal. Această examinare simplă, care durează câteva secunde, permite medicului să palpeze prostata prin peretele rectal pentru a evalua dimensiunea aproximativă, forma, consistența și pentru a detecta eventualele zone suspecte (noduli duri), care ar putea ridica suspiciunea de cancer. În HBP, prostata este de obicei mărită, dar are o consistență elastică și o suprafață netedă.

Investigații necesare pentru un diagnostic complet

Pentru o evaluare completă și pentru a exclude alte patologii, medicul poate recomanda o serie de investigații suplimentare.

• Analize de laborator: Analiza PSA (antigen specific prostatic) este un test de sânge esențial. PSA este o proteină produsă de prostată, iar valorile sale pot crește în HBP, dar și în prostatită (inflamația prostatei) sau, cel mai important, în cancerul de prostată. PSA-ul nu pune singur diagnosticul de cancer, dar o valoare crescută, raportată la vârsta pacientului, poate impune investigații suplimentare. Examenul de urină este, de asemenea, util pentru a exclude prezența unei infecții urinare. Puteți efectua aceste analize medicale în Suceava sau în alte clinici din rețeaua noastră.
• Ecografia de aparat urinar: Această investigație non-invazivă, realizată de obicei transabdominal, permite măsurarea precisă a volumului prostatei, evaluarea aspectului vezicii urinare și, foarte important, măsurarea reziduului vezical (cantitatea de urină care rămâne în vezică după micțiune), un indicator al gradului de obstrucție. O ecografie în Rădăuți sau în alt centru specializat poate oferi informații esențiale.
• Urofluxometria: Este un test simplu și non-invaziv care măsoară viteza fluxului urinar. Pacientul urinează într-un dispozitiv special, iar un jet urinar slab sugerează prezența unei obstrucții la nivelul uretrei.

Într-o clinică modernă, precum cele din rețeaua Dorna Medical, aceste investigații se pot realiza rapid, oferind o imagine clară asupra stării de sănătate a prostatei și a tractului urinar. Un diagnostic corect este piatra de temelie a unui plan de tratament eficient, care să prevină complicațiile și să redea pacientului confortul și calitatea vieții.

De ce este importantă diferențierea de alte boli?

Un diagnostic corect este esențial, deoarece simptomele HBP pot fi foarte asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni ale tractului urinar, unele dintre ele mult mai grave. Principala preocupare este diferențierea de cancerul de prostată. Deși HBP este o afecțiune benignă, ea poate coexista cu un cancer de prostată. De aceea, evaluarea PSA și tușeul rectal sunt investigații obligatorii. Alte afecțiuni care trebuie excluse sunt infecțiile urinare, care pot da, de asemenea, frecvență și urgență urinară, stenoza de uretră (îngustarea canalului urinar din alte cauze) sau vezica hiperactivă.

Cum se tratează hiperplazia benignă de prostată?

Tratamentul hiperplaziei benigne de prostată este personalizat și se adaptează în funcție de severitatea simptomelor, dimensiunea prostatei, prezența complicațiilor și preferințele pacientului. Scopul principal este de a ameliora simptomele, de a îmbunătăți calitatea vieții și de a preveni complicațiile pe termen lung.

Monitorizarea activă – Abordarea conservatoare

Pentru pacienții cu simptome ușoare sau moderate, care nu le afectează semnificativ viața de zi cu zi, medicul poate recomanda o perioadă de monitorizare activă sau „așteptare vigilentă”. Aceasta nu înseamnă ignorarea problemei, ci presupune controale periodice la urolog (de obicei anuale), evaluarea periodică a PSA, a ecografiei și a fluxului urinar. În paralel, pacientului i se recomandă adoptarea unor măsuri simple legate de stilul de viață, precum reducerea consumului de lichide seara pentru a diminua nicturia, evitarea alcoolului și a cafelei, care pot irita vezica, și asigurarea unei goliri complete a vezicii la fiecare micțiune.

Tratamentul medicamentos – Prima linie de intervenție

Pentru majoritatea pacienților cu simptome moderate spre severe, tratamentul începe cu medicamente, care pot oferi o ameliorare semnificativă.

• Alfa-blocantele (ex. tamsulosin, alfuzosin): Aceste medicamente acționează prin relaxarea musculaturii netede de la nivelul prostatei și al colului vezical. Ele nu micșorează prostata, dar lărgesc canalul uretral, facilitând trecerea urinei. Efectul lor este rapid, ameliorarea simptomelor apărând, de obicei, în câteva zile.
• Inhibitorii de 5-alfa-reductază (ex. finasteridă, dutasteridă): Aceste medicamente acționează direct asupra cauzei hormonale a HBP, blocând transformarea testosteronului în DHT și ducând astfel, în timp, la reducerea dimensiunii prostatei. Efectul lor apare mai lent (după 3-6 luni), dar este mai durabil și poate reduce riscul de retenție urinară acută.

Adesea, se poate recomanda o terapie combinată pentru un efect maxim, mai ales la pacienții cu prostate mari și simptome severe.

Proceduri minim invazive și chirurgicale – Soluții pentru cazuri avansate

Intervenția este indicată atunci când simptomele sunt severe și nu răspund la tratamentul medicamentos, sau când apar complicații.

• Rezecția transuretrală a prostatei (TURP): Considerată mult timp „standardul de aur” al tratamentului chirurgical, TURP este o procedură endoscopică prin care se îndepărtează porțiunea centrală a prostatei care obstrucționează uretra, fără a fi necesară o incizie externă. Ameliorarea simptomelor este rapidă și semnificativă.
• Tehnicile laser (vaporizare, enucleere): Sunt alternative moderne la TURP, care folosesc energia laser pentru a îndepărta sau a vaporiza țesutul prostatic. Acestea au avantajul unei sângerări minime și a unei perioade de spitalizare mai scurte.
• Prostatectomia deschisă sau laparoscopică: Este o operație clasică, rezervată cazurilor cu prostate foarte mari (de obicei peste 80-100 ml), când procedurile endoscopice nu sunt fezabile. Pentru astfel de cazuri, puteți apela la experiența medicilor noștri de la chirurgie generală în Cajvana.

Concluzie

Hiperplazia benignă de prostată este o problemă frecventă, dar care poate și trebuie să fie ținută sub control cu tratamentul și îngrijirea potrivite. Simptomele urinare nu sunt o parte inevitabilă și de neevitat a îmbătrânirii. Diagnosticată la timp și tratată conform recomandărilor medicale, această afecțiune nu trebuie să vă afecteze calitatea vieții. Nu ignorați semnele și nu lăsați disconfortul urinar să devină o normalitate. La Dorna Medical, echipa noastră de medici urologi, din care face parte și Dr. Vasile Băișanu, vă stă la dispoziție cu cele mai moderne metode de diagnostic și tratament. Programați o consultație pentru a prelua controlul asupra sănătății dumneavoastră.