Genunchiul este cea mai mare și una dintre cele mai solicitate articulații ale corpului uman, având o structură complexă ce trebuie să asigure atât o gamă largă de mișcări, cât și o stabilitate robustă pentru a susține greutatea corporală. Datorită acestei complexități și a stresului mecanic la care este supus zilnic, genunchiul este extrem de vulnerabil la accidentări. Durerea de genunchi este, de altfel, una dintre cele mai frecvente acuze medicale, afectând oameni de toate vârstele. Deși multe dintre aceste dureri sunt minore și se remit cu odihnă, atunci când durerea persistă, este însoțită de umflături, blocaje sau o senzație de instabilitate, este un semnal clar că este necesară o investigație amănunțită pentru a înțelege ce se întâmplă în interiorul articulației.

Dincolo de oase: limitele radiografiei și necesitatea RMN-ului

În evaluarea inițială a unui genunchi dureros, medicul ortoped va recomanda adesea o radiografie standard. Aceasta este o investigație excelentă pentru a evalua structurile osoase, putând diagnostica cu precizie fracturi sau a identifica semne avansate de uzură a cartilajului (artroză). Marea limitare a radiografiei este că este “oarbă” la țesuturile moi. Ea nu poate vizualiza meniscurile, ligamentele, cartilajul articular sau tendoanele – exact structurile care sunt cel mai frecvent lezate în traumatismele acute sau în afecțiunile cronice ale genunchiului. Aici intervine rezonanța magnetică (RMN), metoda imagistică de elecție pentru evaluarea țesuturilor moi. Folosind un câmp magnetic puternic și unde de radiofrecvență, fără a utiliza radiații ionizante, RMN-ul oferă imagini de o claritate excepțională ale acestor structuri, permițând medicului să identifice cu o precizie milimetrică sursa reală a durerii. O astfel de investigație avansată, disponibilă la un centru de imagistică în Iași, este adesea esențială pentru a stabili un diagnostic de certitudine și pentru a ghida tratamentul corect. De asemenea, în rețeaua noastră, pacienții pot beneficia de investigații RMN în Iași și în centrele noastre din Suceava, Rădăuți, Vatra Dornei și Târgu Neamț.

Anatomia genunchiului: ce structuri evaluează un RMN?

Un RMN de genunchi oferă o imagine completă a tuturor componentelor articulare. Înțelegerea rolului fiecărei structuri ajută la conștientizarea importanței acestei investigații.

Meniscurile: structurile de amortizare ale articulației

Meniscurile sunt două structuri de fibrocartilaj în formă de semilună (litera C), unul intern (medial) și unul extern (lateral), situate între femur (osul coapsei) și tibie (osul principal al gambei). Rolul lor este absolut crucial pentru sănătatea pe termen lung a genunchiului. Ele acționează ca niște amortizoare de șoc, preluând și distribuind forțele care trec prin articulație în timpul mișcării. De asemenea, contribuie la stabilitatea articulației și la lubrifierea cartilajului articular.

Rupturile de menisc sunt printre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului. La persoanele tinere și active, acestea sunt de obicei traumatice, produse printr-o mișcare bruscă de torsiune a genunchiului în timp ce piciorul este fixat pe sol. La persoanele mai în vârstă, rupturile sunt adesea degenerative, apărând pe un menisc uzat și fragilizat, uneori în urma unei mișcări banale, precum ridicarea de pe scaun. RMN-ul poate vizualiza cu exactitate prezența, localizarea, forma și dimensiunea rupturii, informații vitale pentru medicul ortoped în decizia terapeutică. Un diagnostic precis poate fi stabilit în urma unui consult la ortopedie în Iași.

Ligamentele: stabilizatorii cheie ai genunchiului

Stabilitatea genunchiului este asigurată de patru ligamente principale, structuri fibroase, puternice, care conectează femurul de tibie și funcționează ca niște benzi tensionate.

• Ligamentul Încucișat Anterior (LIA): Este situat în centrul articulației și este principalul stabilizator care împiedică tibia să alunece în față față de femur. Ruptura de LIA este o leziune devastatoare, frecventă în sporturi precum fotbalul, schiul sau baschetul, și duce la o senzație de instabilitate majoră.
• Ligamentul Încucișat Posterior (LIP): Mai puternic decât LIA, acesta previne alunecarea posterioară a tibiei. Leziunile sale sunt mai rare, apărând de obicei în traumatisme de mare energie.
• Ligamentul Colateral Medial (LCM) și Ligamentul Colateral Lateral (LCL): Acestea se află pe părțile laterale ale genunchiului și asigură stabilitatea în plan frontal, prevenind deschiderea articulației spre interior sau exterior.

O entorsă de genunchi reprezintă întinderea sau ruperea unuia sau mai multor dintre aceste ligamente. RMN-ul este singura metodă imagistică non-invazivă care poate vizualiza direct aceste structuri, permițând o stadializare precisă a leziunii (de la o simplă întindere la o ruptură completă), informație care dictează dacă tratamentul va fi conservator sau chirurgical.

Cartilajul articular: suprafața de alunecare a oaselor

Capetele oaselor care formează articulația genunchiului (femur, tibie și rotulă) sunt acoperite de un strat neted, alb-sidefiu și elastic, numit cartilaj articular. Acesta are o grosime de doar câțiva milimetri, dar rolul său este esențial: permite o alunecare a suprafețelor osoase aproape fără frecare, asigurând o mișcare fluidă și nedureroasă.

Cartilajul se poate deteriora fie în urma unui traumatism acut, când o bucată de cartilaj se poate desprinde (leziune condrală), fie printr-un proces lent, degenerativ, de uzură, cunoscut sub numele de artroză sau gonartroză. RMN-ul este extrem de sensibil în detectarea acestor leziuni. Poate vizualiza subțierea cartilajului, apariția unor fisuri sau ulcerații la suprafața sa sau chiar zone în care cartilajul a dispărut complet, lăsând osul subiacent expus. De asemenea, poate identifica edemul osos (“vânătaia osului”), o reacție a osului de sub cartilaj la un traumatism, care este o sursă importantă de durere.

Tendoanele, mușchii și alte structuri asociate

Pe lângă aceste componente principale, RMN-ul oferă o imagine detaliată a întregului aparat musculo-tendinos din jurul genunchiului. Poate evalua tendonul cvadricipital (deasupra rotulei) și tendonul patelar (sub rotulă), diagnosticând tendinite (inflamații) sau rupturi. De asemenea, poate vizualiza prezența lichidului în exces în articulație (hidrartroză), inflamația sinovialei (membrana care căptușește articulația) sau prezența unor chisturi, precum chistul Baker, localizat în spatele genunchiului. Diferențierea corectă a acestor afecțiuni este crucială, un subiect pe care l-am abordat și în ghidul despre CT versus RMN.

Când este indicat un RMN de genunchi?

Decizia de a recomanda o investigație RMN este una medicală, bazată pe o evaluare clinică amănunțită. Medicul ortoped sau de medicină sportivă va solicita această investigație atunci când informațiile obținute din discuția cu pacientul și din examenul fizic nu sunt suficiente pentru a stabili un diagnostic de certitudine sau când este necesară o confirmare precisă a unei suspiciuni clinice.

Durerea persistentă și neclarificată

Unul dintre cele mai frecvente motive este durerea de genunchi care nu se ameliorează după o perioadă rezonabilă de tratament conservator (odihnă, gheață, antiinflamatoare, fizioterapie). Dacă durerea persistă sau se agravează fără o cauză evidentă la examenul clinic și pe radiografie, RMN-ul devine esențial pentru a căuta o cauză ascunsă la nivelul țesuturilor moi.

Suspiciunea de leziuni ligamentare sau de menisc

Acesta este scenariul clasic, în special în context sportiv sau post-traumatic. Un pacient care descrie un traumatism prin torsiune, urmat de o pocnitură audibilă (“pop”), umflarea rapidă a genunchiului și o senzație de instabilitate, are o suspiciune înaltă de ruptură a ligamentului încrucișat anterior (LIA). Pe de altă parte, un pacient care acuză durere pe linia articulară, blocaje mecanice (senzația că genunchiul “se înțepenește”) sau episoade de “scăpare” a genunchiului este suspect de o ruptură de menisc. În ambele situații, RMN-ul este investigația de elecție care poate confirma cu acuratețe diagnosticul, poate evalua gradul leziunii și poate identifica eventuale leziuni asociate, informații cruciale pentru planificarea unei eventuale intervenții chirurgicale artroscopice.

Planificarea preoperatorie

Chiar și atunci când diagnosticul unei leziuni majore este aproape cert din punct de vedere clinic, mulți chirurgi ortopezi solicită un RMN preoperator. Acesta acționează ca o “hartă” detaliată a articulației, permițând chirurgului să își planifice cu precizie intervenția, să anticipeze dificultăți tehnice și, cel mai important, să nu aibă surprize intraoperatorii, precum o leziune de cartilaj asociată care nu era evidentă clinic.

Cum decurge investigația RMN de genunchi: o experiență pas cu pas

Mulți pacienți pot simți o oarecare anxietate înaintea unei investigații RMN, adesea din cauza necunoașterii procedurii. În realitate, este o examinare sigură, complet nedureroasă și standardizată.

Pregătirea pentru examinare: Pentru un RMN de genunchi standard, nu este necesară o pregătire specială. Pacientul poate mânca și bea normal și își poate lua medicația obișnuită. Cel mai important pas este completarea unui chestionar de siguranță, în care pacientul trebuie să declare prezența oricărui tip de metal în corp. Câmpul magnetic extrem de puternic al aparatului RMN poate interacționa periculos cu anumite metale. Contraindicațiile absolute includ prezența unui stimulator cardiac (pacemaker) sau a unui defibrilator implantabil non-compatibil RMN, a unor clipuri anevrismale cerebrale vechi sau a unor fragmente metalice la nivelul ochilor. Pacientul va fi rugat să se schimbe într-un halat de spital pentru a se asigura că nu există obiecte metalice (fermoare, nasturi) în zona scanată.

În timpul scanării: Pacientul se va așeza confortabil pe masa scanner-ului. Tehnicianul radiolog va poziționa o componentă specială, numită antenă (coil), în jurul genunchiului de examinat. Această antenă este esențială pentru a capta un semnal de înaltă calitate și pentru a obține imagini clare. Ulterior, masa va aluneca în interiorul scanner-ului. Pentru un RMN de genunchi, de obicei doar picioarele și partea inferioară a corpului intră în tunelul aparatului, capul rămânând afară, ceea ce reduce semnificativ senzația de claustrofobie.

În timpul scanării, aparatul va produce o serie de zgomote ritmice, puternice, asemănătoare unor ciocănituri sau sunete de sirenă. Aceste zgomote sunt normale și sunt produse de comutarea rapidă a gradienților magnetici. Pacientul va primi căști sau dopuri de urechi pentru a atenua disconfortul fonic. Este crucial ca pacientul să rămână cât mai nemișcat pe parcursul examinării, care durează în general între 20 și 40 de minute, deoarece orice mișcare poate afecta calitatea imaginilor. Pe toată durata procedurii, pacientul se află în contact permanent cu tehnicianul radiolog, printr-un sistem de interfon, și are la dispoziție un buton de panică.

De la imagine la tratament: cum ghidează rezultatul RMN decizia medicală

Valoarea excepțională a RMN-ului constă în capacitatea sa de a influența direct și decisiv planul de tratament, personalizându-l pentru fiecare pacient în parte.

• Scenariul 1: Ruptura de menisc. Un RMN care arată o ruptură mare, complexă, de tip “toartă de coș”, la un pacient tânăr și activ, va orienta aproape sigur decizia către o intervenție chirurgicală artroscopică pentru a repara sau a îndepărta fragmentul instabil. În schimb, o ruptură mică, degenerativă, la un pacient mai în vârstă, poate fi tratată conservator, prin kinetoterapie și managementul simptomelor.
• Scenariul 2: Ruptura completă de LIA. RMN-ul confirmă ruptura totală a ligamentului la un sportiv care dorește să se întoarcă la nivelul anterior de performanță. Acest rezultat va ghida discuția către o reconstrucție chirurgicală a ligamentului, singura opțiune care poate reda stabilitatea necesară.
• Scenariul 3: Leziune de cartilaj și edem osos. RMN-ul exclude o leziune de menisc sau de ligament, dar evidențiază o subțiere a cartilajului și o “vânătaie” a osului subiacent. Acest rezultat este extrem de valoros, deoarece evită o intervenție chirurgicală inutilă și direcționează tratamentul către metode conservatoare: repaus, fizioterapie, eventual infiltrații intra-articulare.

Un rezultat RMN normal este, de asemenea, o informație extrem de importantă. Acesta poate exclude cu mare încredere o cauză structurală majoră a durerii, liniștind pacientul și permițând medicului să se concentreze pe alte posibile diagnostice, precum un sindrom dureros patelofemural sau o durere iradiată de la nivelul șoldului.

Concluzie: o imagine clară pentru un plan de acțiune corect

Durerea de genunchi este complexă, iar sursa ei poate fi adesea ascunsă printre multiplele structuri de țesut moale ale articulației. Rezonanța magnetică oferă o imagine anatomică detaliată, de neegalat, a acestor structuri, permițând o înțelegere profundă a mecanismului durerii. Un diagnostic precis, obținut prin RMN, reprezintă fundația pe care se construiește un plan de tratament eficient și personalizat. Acesta ajută la evitarea atât a întârzierilor în aplicarea unui tratament necesar, cât și a unor intervenții chirurgicale inutile, ghidând pacientul pe calea cea mai scurtă și mai sigură către recuperare și reluarea activităților zilnice fără durere.