Oasele noastre par a fi structuri rigide, neschimbătoare, simple schelete care ne susțin corpul. În realitate, țesutul osos este un organ viu, extrem de dinamic, într-un proces continuu de remodelare. Pe parcursul vieții, osul vechi este constant înlăturat de celule numite osteoclaste și înlocuit cu os nou, format de celule numite osteoblaste. Acest echilibru fin, reglat de hormoni, vitamine și factori mecanici, asigură rezistența și integritatea scheletului. Când acest echilibru este perturbat și procesul de distrugere osoasă îl depășește pe cel de formare, oasele devin treptat mai subțiri, mai poroase și mai fragile. Această afecțiune este cunoscută sub numele de osteoporoză.

Osteoporoza este o boală scheletică sistemică ce evoluează fără niciun simptom timp de ani de zile. Adesea, primul semn al bolii este chiar o fractură, produsă în urma unui traumatism minor, cum ar fi o simplă cădere de la propria înălțime, un strănut mai puternic sau aplecarea pentru a ridica un obiect ușor. Aceste evenimente, numite fracturi de fragilitate, apar cel mai frecvent la nivelul șoldului, coloanei vertebrale (tasări vertebrale) și încheieturii mâinii. O fractură de șold, în special, este un eveniment catastrofal la persoanele în vârstă, fiind asociată cu dureri cronice, pierderea independenței și o mortalitate crescută.

Înțelegerea factorilor de risc, recunoașterea nevoii de diagnostic precoce și implementarea unor strategii eficiente de prevenție sunt esențiale pentru a menține oasele puternice și a trăi o viață activă, lipsită de frica unei fracturi debilitante. Rolul medicului endocrinolog în acest demers este central, deoarece sănătatea oaselor este intrinsec legată de echilibrul hormonal al întregului organism.

Înțelegerea capitalului osos

Sănătatea scheletului la vârsta a treia este în mare parte determinată de fundația construită în primele decenii de viață. Conceptul de “capital osos maxim” (Peak Bone Mass) este esențial în acest sens. Acesta reprezintă cantitatea maximă de țesut osos pe care o persoană o atinge în viață, un vârf care este atins, de obicei, în jurul vârstei de 25-30 de ani. Odată atins acest platou, începe un declin lent și fiziologic al masei osoase.

Putem privi capitalul osos ca pe un cont de economii pentru sănătatea scheletului. Cu cât “depozitul” inițial este mai mare, cu atât “rezervele” vor fi mai suficiente pentru a face față pierderilor inevitabile de mai târziu, amânând sau chiar prevenind apariția osteoporozei. Construirea unui capital osos solid în copilărie, adolescență și la vârsta de adult tânăr este, prin urmare, cea mai eficientă strategie de prevenție pe termen lung. Factorii cheie în această perioadă sunt un aport adecvat de calciu și vitamina D din alimentație, un program regulat de exerciții fizice cu impact (precum sporturile cu mingea sau săriturile) și un stil de viață general sănătos, lipsit de fumat sau consum excesiv de alcool.

Factorii de risc: cine este predispus la osteoporoză?

Riscul de a dezvolta osteoporoză este influențat de o combinație complexă de factori. Unii dintre aceștia sunt non-modificabili, fiind legați de moștenirea noastră genetică și biologică, însă conștientizarea lor este crucială pentru a acționa asupra celor care pot fi controlați prin alegerile de zi cu zi.

Factori de risc non-modificabili: moștenirea genetică și biologică

Vârsta și sexul sunt cei mai importanți predictori. Riscul de osteoporoză crește exponențial cu înaintarea în vârstă, atât la femei, cât și la bărbați. Femeile sunt, însă, mult mai susceptibile, în special după instalarea menopauzei. Scăderea bruscă a nivelului de estrogen, un hormon esențial pentru inhibarea activității osteoclastelor, duce la o pierdere osoasă accelerată în primii 5-10 ani post-menopauză.

Genetica joacă, de asemenea, un rol covârșitor, determinând în mare parte potențialul de a atinge un capital osos maxim. Un istoric de fractură de șold la unul dintre părinți este un factor de risc independent și foarte puternic. De asemenea, persoanele minione, cu o constituție corporală fragilă și un indice de masă corporală scăzut, au un risc mai mare, deoarece au o masă osoasă inițială mai mică.

Factori de risc modificabili: stilul de viață și alegerile zilnice

Aici se află oportunitățile reale de prevenție. Alegerile pe care le facem în fiecare zi pot influența semnificativ sănătatea oaselor noastre. Un aport inadecvat de calciu, “cărămida” esențială a osului, și de vitamina D, “liantul” care asigură absorbția calciului, este o cauză majoră de demineralizare osoasă. Nivelul optim de vitamina D poate fi verificat printr-o simplă analiză de sânge, despre care puteți citi mai multe în articolul dedicat analizei vitaminei D.

Stilul de viață sedentar este un alt inamic al scheletului. Oasele răspund la stresul mecanic prin creșterea densității și a rezistenței. Lipsa exercițiilor fizice, în special a celor cu impact (mers alert, alergare) și a celor de forță (ridicarea de greutăți), duce la pierderea progresivă a masei osoase. Fumatul are efecte toxice directe asupra celulelor formatoare de os și interferează cu metabolismul calciului și al estrogenului, în timp ce consumul excesiv de alcool afectează echilibrul hormonal și crește riscul de căderi.

Cauze secundare: când osteoporoza este consecința altei afecțiuni

În multe cazuri, osteoporoza nu este o boală primară, ci o consecință a unei alte afecțiuni medicale sau a unui tratament medicamentos. Acestea sunt cunoscute ca osteoporoze secundare, iar identificarea și tratarea cauzei de bază este esențială.

Bolile endocrine joacă un rol central. Un exces de hormoni tiroidieni, fie endogen (în hipertiroidism), fie exogen (supradozaj în tratamentul de substituție), accelerează remodelarea osoasă și duce la pierdere de os. La fel, un exces de cortizol (în sindromul Cushing) sau de hormon paratiroidian (în hiperparatiroidism) are efecte devastatoare asupra scheletului.

Utilizarea pe termen lung a medicamentelor corticosteroide (precum Prednisonul), frecvent prescrise în boli reumatologice sau autoimune, este una dintre cele mai frecvente cauze de osteoporoză secundară indusă medicamentos. De asemenea, bolile digestive care duc la malabsorbție, precum boala celiacă sau bolile inflamatorii intestinale, pot împiedica absorbția corectă a calciului și a vitaminei D.

Rolul crucial al evaluării endocrinologice

Având în vedere legăturile profunde dintre sănătatea osoasă și echilibrul hormonal (estrogen, testosteron, hormoni tiroidieni, paratiroidieni, cortizol) și metabolic (metabolismul calciului și al vitaminei D), medicul endocrinolog este specialistul cheie în diagnosticul și managementul osteoporozei. Abordarea sa este una holistică, vizând nu doar măsurarea densității osoase, ci și identificarea și corectarea eventualelor cauze secundare. O evaluare completă în cadrul unui consult la endocrinologie în Iași este primul și cel mai important pas pentru a stabili un diagnostic corect, pentru a evalua riscul real de fractură și pentru a crea un plan de management personalizat. De asemenea, în rețeaua noastră de clinici, pacienții pot beneficia de expertiză endocrinologică și în centrele noastre din Suceava și Vatra Dornei.

Diagnosticul precoce

Deoarece osteoporoza este o boală silențioasă, diagnosticul nu se poate baza pe simptome, ci pe măsurarea obiectivă a densității minerale osoase (DMO). Aceasta este singura modalitate de a cuantifica pierderea de masă osoasă și de a estima riscul de fractură înainte ca aceasta să se producă.

Absorbțiometria duală cu raze x (dexa): standardul de aur

Metoda de referință, standardul de aur pentru măsurarea DMO, este absorbțiometria duală cu raze X (DEXA). Aceasta este o investigație imagistică rapidă, non-invazivă și extrem de precisă, care utilizează o doză foarte mică de radiații (semnificativ mai mică decât cea a unei radiografii pulmonare standard) pentru a evalua densitatea osoasă în zonele cele mai predispuse la fracturi de fragilitate: coloana vertebrală lombară și șoldul. O astfel de investigație este disponibilă în cadrul unui centru de imagistică din Iași sau în alte clinici specializate din rețeaua noastră.

În timpul procedurii, pacientul stă întins pe o masă, iar un braț mobil scanează zonele de interes. Rezultatele sunt interpretate de medic folosind doi parametri principali:

• Scorul T: Acesta este cel mai important indicator pentru diagnosticul osteoporozei la femeile în postmenopauză și la bărbații de peste 50 de ani. El compară densitatea osoasă a pacientului cu valoarea medie a unui adult tânăr, sănătos, aflat la vârful capitalului osos. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, scorul T se interpretează astfel:
  • Normal: Scor T ≥ -1.0
  • Osteopenie: Scor T între -1.0 și -2.5 (indică o densitate osoasă redusă, un stadiu premergător osteoporozei)
  • Osteoporoză: Scor T ≤ -2.5
• Scorul Z: Acesta compară densitatea osoasă a pacientului cu cea a altor persoane de aceeași vârstă, sex și rasă. Un scor Z foarte scăzut (sub -2.0) la o persoană tânără poate sugera prezența unei cauze secundare de osteoporoză care necesită investigații suplimentare.

Evaluarea riscului de fractură: scorul frax

Deși scorul T este esențial pentru diagnostic, decizia de a iniția tratamentul nu se bazează exclusiv pe acesta. Riscul de fractură este influențat de o multitudine de alți factori. Pentru a integra toți acești parametri, a fost dezvoltat instrumentul FRAX (Fracture Risk Assessment Tool). Acesta este un algoritm computerizat care calculează probabilitatea pe 10 ani a unui pacient de a suferi o fractură majoră de fragilitate (șold, coloană, umăr, antebraț) și, separat, o fractură de șold. Pe lângă valoarea DMO de la nivelul șoldului, FRAX ia în calcul vârsta, sexul, indicele de masă corporală, istoricul personal și familial de fracturi, fumatul, consumul de alcool și prezența altor afecțiuni secundare, oferind o imagine mult mai completă și personalizată a riscului real.

Strategii de prevenție și management

Odată ce diagnosticul a fost stabilit și riscul de fractură evaluat, medicul endocrinolog va elabora un plan de management complex, care include atât intervenții non-farmacologice, cât și, la nevoie, tratament medicamentos.

Terapia non-farmacologică: fundația sănătății osoase

Indiferent dacă este vorba de prevenție sau de tratamentul osteoporozei deja instalate, modificarea stilului de viață este absolut fundamentală.

Nutriția pentru oase puternice este esențială. Un aport adecvat de calciu este non-negociabil. Necesarul zilnic pentru majoritatea adulților este de 1000-1200 mg, obținut ideal din surse alimentare precum produsele lactate (lapte, iaurt, brânză), sardinele, broccoli sau alimentele fortificate. Vitamina D este la fel de importantă, deoarece este indispensabilă pentru absorbția intestinală a calciului. Sursa principală este sinteza în piele sub acțiunea razelor solare, dar suplimentarea este adesea necesară, în special în sezonul rece. Nu trebuie neglijat nici aportul adecvat de proteine, care sunt vitale pentru menținerea masei musculare, un factor cheie în prevenirea căderilor.

Exercițiul fizic regulat este un alt pilon. Un program optim include o combinație de exerciții cu impact și purtare de greutate (mers alert, jogging, dans, urcatul scărilor) pentru a stimula direct formarea osoasă, și exerciții de forță (ridicarea de greutăți, utilizarea benzilor elastice) pentru a crește forța musculară și a îmbunătăți echilibrul. Acestea din urmă sunt deosebit de importante pentru prevenirea căderilor, care reprezintă principalul declanșator al fracturilor de fragilitate.

Terapia farmacologică: intervenții moderne pentru a opri pierderea osoasă

Pentru pacienții diagnosticați cu osteoporoză (scor T ≤ -2.5) sau pentru cei cu osteopenie și un risc crescut de fractură calculat prin FRAX, tratamentul medicamentos este necesar pentru a reduce riscul. Medicamentele moderne se împart în două mari categorii:

• Terapii antiresorbtive: Acestea sunt cele mai utilizate și acționează prin încetinirea sau oprirea activității osteoclastelor, celulele care distrug osul. Clasa principală o reprezintă bifosfonații (administrați oral sau injectabil), care s-au dovedit extrem de eficienți în reducerea riscului de fracturi vertebrale și de șold. O altă opțiune modernă este un anticorp monoclonal care se administrează injectabil subcutanat la fiecare 6 luni și are un mecanism de acțiune similar.
• Terapii anabolice (de formare osoasă): Acestea sunt rezervate, în general, pentru cazurile severe de osteoporoză, cu fracturi multiple. Aceste medicamente stimulează direct activitatea osteoblastelor, celulele care construiesc os nou, ducând la o creștere semnificativă a densității minerale osoase într-un timp relativ scurt.

Concluzie

Osteoporoza este o afecțiune serioasă, dar în mare parte prevenibilă și tratabilă. Conștientizarea factorilor de risc personali, adoptarea unui stil de viață sănătos încă din tinerețe și efectuarea screening-ului DEXA la vârsta recomandată sunt pilonii unei bătrâneți active și independente. Nu așteptați ca o fractură să fie primul semn al bolii. Fiți proactivi în protejarea sănătății scheletului dumneavoastră. O discuție deschisă cu medicul despre riscul personal de osteoporoză și despre necesitatea unui control de specialitate este cel mai important pas pe care îl puteți face astăzi pentru a vă asigura oase puternice pentru mâine.