Osteodensitometria DEXA este, în prezent, cea mai precisă și avansată metodă de măsurare a densității minerale osoase, reprezentând standardul de aur în diagnosticarea precoce a osteoporozei. Această investigație non-invazivă și rapidă oferă medicului specialist informații esențiale despre starea de sănătate a scheletului, permițând cuantificarea riscului de fractură și inițierea unui plan de tratament personalizat înainte ca boala să producă efecte ireversibile.

Înțelegerea osteoporozei

Oasele noastre par a fi structuri rigide și neschimbătoare, simple schelete care ne susțin corpul. În realitate, țesutul osos este un organ viu, extrem de dinamic, aflat într-un proces continuu de remodelare. Pe tot parcursul vieții, osul vechi este constant înlăturat de celule specializate numite osteoclaste și înlocuit cu os nou, proaspăt, format de celule numite osteoblaste. Acest echilibru fin între distrugere și reconstrucție, reglat de hormoni, vitamine și factori mecanici, asigură rezistența și integritatea scheletului nostru.

Atunci când acest echilibru este perturbat, iar procesul de resorbție (distrugere) osoasă îl depășește pe cel de formare, oasele devin treptat mai subțiri, mai poroase și, implicit, mult mai fragile. Această afecțiune scheletică sistemică, caracterizată prin deteriorarea microarhitecturii osoase și prin reducerea masei osoase, este cunoscută sub numele de osteoporoză.

Marea provocare a osteoporozei constă în natura sa complet asimptomatică. Supranumită pe bună dreptate “hoțul tăcut”, boala evoluează fără niciun semn sau simptom timp de ani sau chiar decenii. Adesea, primul semnal de alarmă, dureros și dramatic, este chiar o fractură. Aceste evenimente, numite fracturi de fragilitate, sunt cele care definesc clinic osteoporoza. Ele se produc în urma unui traumatism minor, care în mod normal nu ar afecta un os sănătos, precum o simplă cădere de la propria înălțime, un strănut mai puternic, un acces de tuse sau chiar aplecarea pentru a ridica un obiect ușor.

Cele mai frecvente și mai de temut localizări ale fracturilor de fragilitate sunt șoldul (colul femural), coloana vertebrală (tasări vertebrale) și încheietura mâinii (antebraț distal). O fractură de șold, în special, este un eveniment catastrofal la persoanele în vârstă, fiind asociată cu dureri cronice severe, intervenții chirurgicale complexe, pierderea independenței și o mortalitate semnificativ crescută în primul an post-eveniment. Tasările vertebrale, adesea nediagnosticate, duc la dureri de spate cronice, la pierderea în înălțime și la deformarea coloanei (cifoza, “cocoașa văduvei”).

Înțelegerea acestui caracter silențios și a consecințelor sale grave subliniază importanța fundamentală a diagnosticului precoce. A aștepta apariția unei fracturi pentru a diagnostica osteoporoza este un eșec al prevenției. Aici intervine rolul esențial al osteodensitometriei DEXA, o “fereastră” prin care putem vedea sănătatea osului înainte ca acesta să cedeze.

Capitalul osos maxim

Sănătatea scheletului la vârsta a treia este în mare parte determinată de fundația pe care o construim în primele decenii de viață. Un concept esențial în înțelegerea osteoporozei este cel de “capital osos maxim” (Peak Bone Mass). Acesta reprezintă cantitatea maximă de țesut osos pe care o persoană o acumulează de-a lungul vieții, un vârf care este atins, de obicei, în jurul vârstei de 25-30 de ani.

Putem privi acest capital osos ca pe un cont de economii pentru sănătatea scheletului. În copilărie și adolescență, procesul de formare osoasă este mult mai intens decât cel de resorbție, permițând o “depunere” masivă de os în acest cont. Odată atins platoul maxim, după vârsta de 30 de ani, începe un declin lent și fiziologic al masei osoase, ca o “retragere” constantă și mică din acest cont.

Cu cât “depozitul” inițial, capitalul osos maxim, este mai mare, cu atât rezervele vor fi mai suficiente pentru a face față pierderilor inevitabile de mai târziu. O persoană care atinge un vârf osos ridicat va avea un drum mult mai lung de parcurs până să ajungă la pragul critic de fragilitate, amânând sau chiar prevenind apariția osteoporozei. Construirea unui capital osos solid în copilărie, adolescență și la vârsta de adult tânăr este, prin urmare, cea mai eficientă strategie de prevenție pe termen lung.

Factorii cheie care influențează atingerea unui capital osos maxim optim sunt: Un aport adecvat de calciu, “cărămida” esențială a osului. Un nivel optim de vitamina D, “liantul” care asigură absorbția calciului din intestin. Un program regulat de exerciții fizice cu impact, care stimulează mecanic formarea osoasă. Un stil de viață general sănătos, lipsit de fumat sau consum excesiv de alcool.

O evaluare corectă a rezervelor de vitamina D este importantă la orice vârstă. Puteți citi mai multe despre relevanța clinică a acestei investigații în articolul dedicat analizei pentru analiza vitaminei D.

Factorii de risc: cine este predispus la osteoporoză?

Riscul de a dezvolta osteoporoză este influențat de o combinație complexă de factori. Unii dintre aceștia nu pot fi schimbați, fiind legați de moștenirea noastră genetică și biologică, însă conștientizarea lor este crucială pentru a acționa asupra celor care pot fi controlați prin alegerile de zi cu zi.

Factori de risc non-modificabili

Vârsta și sexul sunt cei mai importanți predictori. Riscul de osteoporoză crește exponențial cu înaintarea în vârstă, atât la femei, cât și la bărbați. Femeile sunt, însă, mult mai susceptibile.

Menopauza reprezintă un moment de cotitură. Scăderea bruscă a nivelului de estrogen, un hormon esențial pentru protecția osului prin inhibarea activității osteoclastelor, duce la o pierdere osoasă accelerată în primii 5-10 ani după instalarea menopauzei. Gestionarea corectă a acestei perioade este vitală, iar un centru dedicat menopauzei poate oferi suport specializat.

Genetica joacă, de asemenea, un rol covârșitor, determinând în mare parte potențialul de a atinge un capital osos maxim. Un istoric de fractură de șold la unul dintre părinți este un factor de risc independent și foarte puternic pentru osteoporoză.

Constituția corporală este un alt factor. Persoanele minione, cu o constituție corporală fragilă și un indice de masă corporală scăzut, au un risc mai mare, deoarece au, de la bun început, o masă osoasă totală mai mică.

Factori de risc modificabili

Aici se află oportunitățile reale de prevenție. Alegerile pe care le facem în fiecare zi pot influența semnificativ traiectoria sănătății oaselor noastre pe termen lung.

Un stil de viață sedentar este un inamic major al scheletului. Oasele răspund la stresul mecanic prin creșterea densității și a rezistenței. Lipsa exercițiilor fizice, în special a celor cu impact (mers alert, alergare, dans) și a celor de forță (ridicarea de greutăți), duce la pierderea progresivă a masei osoase.

Fumatul are efecte toxice directe asupra osteoblastelor, celulele formatoare de os. De asemenea, interferează cu metabolismul calciului și al estrogenului, accelerând pierderea osoasă.

Consumul excesiv de alcool afectează echilibrul hormonal, reduce absorbția calciului și, în plus, crește semnificativ riscul de căderi și, implicit, de fracturi.

Aportul inadecvat de calciu și vitamina D din alimentație este o cauză majoră și frecventă de demineralizare osoasă pe termen lung.

Cauzele secundare

În multe cazuri, osteoporoza nu este o boală primară, ci o consecință directă a unei alte afecțiuni medicale sau a unui tratament medicamentos. Acestea sunt cunoscute ca osteoporoze secundare, iar identificarea și tratarea cauzei de bază este un pas esențial în managementul pacientului.

Bolile endocrine joacă un rol central în acest context. Dezechilibrele hormonale pot perturba profund remodelarea osoasă. Un exces de hormoni tiroidieni, fie produs de organism (în hipertiroidism), fie administrat în exces (supradozaj în tratamentul de substituție pentru hipotiroidism), accelerează metabolismul osos și duce la o pierdere netă de masă osoasă. Puteți afla mai multe despre aceste afecțiuni citind despre hipotiroidism și hipertiroidism.

Alte afecțiuni endocrine implicate sunt excesul de cortizol (în sindromul Cushing) sau excesul de hormon paratiroidian (în hiperparatiroidism), ambele având efecte devastatoare asupra scheletului. Având în vedere aceste legături profunde, investigarea unei posibile cauze hormonale este un pas esențial, iar un consult la endocrinologie în Iași poate clarifica diagnosticul și poate stabili planul corect de tratament. Pacienții pot beneficia de expertiză endocrinologică de specialitate și în clinicile noastre din Suceava și Vatra Dornei.

Utilizarea pe termen lung a medicamentelor corticosteroide (precum Prednisonul), frecvent prescrise în boli reumatologice sau autoimune, este una dintre cele mai frecvente cauze de osteoporoză secundară indusă medicamentos.

De asemenea, bolile digestive care duc la malabsorbție, precum boala celiacă sau bolile inflamatorii intestinale, pot împiedica absorbția corectă a calciului și a vitaminei D, afectând secundar sănătatea osului.

Diagnosticul precoce

Deoarece osteoporoza este o boală complet silențioasă, diagnosticul nu se poate baza pe simptome, ci necesită o măsurare obiectivă și cantitativă a densității minerale osoase (DMO). Aceasta este singura modalitate de a cuantifica pierderea de masă osoasă, de a stabili un diagnostic de certitudine și de a estima riscul de fractură înainte ca aceasta să se producă.

Absorbțiometria duală cu raze x (DEXA): standardul de aur

Metoda de referință, considerată standardul de aur la nivel mondial pentru măsurarea DMO, este absorbțiometria duală cu raze X, cunoscută sub acronimul DEXA sau DXA. Aceasta este o investigație imagistică rapidă, complet nedureroasă, non-invazivă și extrem de precisă.

DEXA utilizează o doză foarte mică de radiații (semnificativ mai mică decât cea a unei radiografii pulmonare standard) pentru a evalua densitatea osoasă în zonele cele mai relevante și predispuse la fracturi de fragilitate: coloana vertebrală lombară și șoldul (colul femural și șoldul total). O astfel de investigație este disponibilă în cadrul unui centru de imagistică din Iași sau în alte clinici specializate din rețeaua Dorna Medical.

În timpul procedurii, care durează doar câteva minute, pacientul stă confortabil, întins pe o masă de examinare, în timp ce un braț mobil al aparatului scanează zonele de interes. Procedura nu necesită nicio pregătire specială.

Rezultatele sunt apoi analizate și interpretate de către medic folosind doi parametri statistici principali: scorul T și scorul Z.

Cum se interpretează rezultatele? scorul t și scorul z

Cel mai important indicator utilizat în diagnostic este scorul T. Acesta compară densitatea dumneavoastră osoasă cu cea a unui adult tânăr, sănătos, aflat la apogeul masei osoase. Conform criteriilor Organizației Mondiale a Sănătății, rezultatele se interpretează astfel:

• Normal: Un scor T mai mare sau egal cu -1.0.
• Osteopenie: Un scor T situat între -1.0 și -2.5. Aceasta indică o densitate osoasă redusă și un risc crescut de a dezvolta osteoporoză.
• Osteoporoză: Un scor T mai mic sau egal cu -2.5. Acest rezultat stabilește diagnosticul de certitudine.
• Osteoporoză severă: Un scor T sub -2.5, în prezența a cel puțin o fractură de fragilitate.

Al doilea parametru, scorul Z, compară densitatea dumneavoastră osoasă cu cea a altor persoane de aceeași vârstă și sex. Un scor Z foarte scăzut (sub -2.0), în special la persoanele tinere, poate sugera prezența unei cauze secundare de osteoporoză care necesită investigații suplimentare.

Evaluarea riscului de fractură: mai mult decât un scor DEXA

Decizia de a începe tratamentul nu se bazează exclusiv pe scorul T, mai ales în cazul pacienților cu osteopenie. Pentru o imagine completă, se utilizează instrumentul FRAX® (Fracture Risk Assessment Tool). Acesta este un algoritm care calculează probabilitatea de a suferi o fractură majoră în următorii 10 ani, integrând atât rezultatul DEXA, cât și alți factori de risc clinici esențiali:

• Vârsta și sexul
• Indicele de masă corporală (IMC)
• Istoricul personal de fracturi
• Istoricul de fractură de șold la părinți
• Fumatul și consumul excesiv de alcool
• Utilizarea pe termen lung a medicamentelor corticosteroide
• Prezența artritei reumatoide sau a altor cauze secundare

Cine ar trebui să efectueze o osteodensitometrie DEXA?

Screening-ul este esențial pentru depistarea precoce. Ghidurile medicale recomandă efectuarea unei investigații DEXA pentru următoarele categorii:

• Toate femeile cu vârsta de 65 de ani sau peste.
• Femeile în postmenopauză, sub 65 de ani, care prezintă factori de risc suplimentari.
• Toți bărbații cu vârsta de 70 de ani sau peste.
• Bărbații sub 70 de ani, dacă prezintă factori de risc semnificativi.
• Orice adult care a suferit o fractură de fragilitate (în urma unui traumatism minor).
• Persoanele cu afecțiuni medicale sau care urmează tratamente ce cresc riscul de osteoporoză.
• Pacienții aflați sub tratament pentru osteoporoză, pentru a monitoriza eficacitatea acestuia.

Strategii de management

Planul de management este întotdeauna personalizat și are ca scop încetinirea pierderii osoase și prevenirea fracturilor.

Terapia non-farmacologică: fundația sănătății osoase

Indiferent de stadiul bolii, modificarea stilului de viață este absolut fundamentală. Aceasta include o nutriție adecvată, bogată în calciu și vitamina D, un program regulat de exerciții fizice care combină activitățile cu impact (mers alert) cu cele de forță (greutăți), și măsuri active de prevenire a căderilor, precum securizarea locuinței.

Terapia farmacologică: intervenții moderne pentru a opri pierderea osoasă

Pentru pacienții diagnosticați cu osteoporoză sau pentru cei cu osteopenie și un risc crescut de fractură, tratamentul medicamentos devine necesar. Acesta se împarte în două mari categorii:

• Terapii antiresorbtive: Cele mai utilizate, acționează prin încetinirea procesului de distrugere osoasă.
• Terapii anabolice: Rezervate cazurilor severe, stimulează direct formarea de os nou.

Alegerea tratamentului este strict individualizată de către medicul specialist, în funcție de profilul fiecărui pacient.

Concluzie

Osteoporoza este o afecțiune serioasă, dar în mare parte prevenibilă și tratabilă. Rolul osteodensitometriei DEXA este de neînlocuit în acest demers, fiind singura metodă care ne permite să acționăm proactiv, înainte ca boala să își arate fața dureroasă printr-o fractură. Conștientizarea factorilor de risc personali, adoptarea unui stil de viață sănătos și efectuarea screening-ului la vârsta recomandată sunt pilonii unei bătrâneți active și independente. Nu așteptați ca o fractură să fie primul semn al bolii. O discuție deschisă cu medicul despre riscul personal este cel mai important pas pe care îl puteți face astăzi pentru a vă asigura oase puternice pentru mâine.