Sănătatea și aspectul unghiilor sunt adesea considerate un barometru al stării generale de bine și al atenției pe care o acordăm îngrijirii personale. Modificările de culoare, textură sau formă ale unghiilor pot fi, însă, mai mult decât o simplă problemă estetică. Una dintre cele mai frecvente și persistente afecțiuni care afectează unghiile, în special pe cele de la picioare, este onicomicoza, cunoscută popular ca “ciuperca unghiei”. Această infecție fungică a aparatului unghial (care include lama unghială, patul unghial și matricea unghială) este o problemă de sănătate globală, cu o prevalență în continuă creștere, afectând un procent semnificativ din populația adultă.

Marea provocare a onicomicozei constă în natura sa insidioasă și în tendința de a fi banalizată. Mulți pacienți amână consultul medical, considerând-o o simplă imperfecțiune cosmetică pe care o pot ascunde sau ignora. Însă, lăsată netratată, onicomicoza nu dispare de la sine; dimpotrivă, progresează lent, dar sigur, ducând la distrugerea completă a unghiei, la disconfort și durere la mers sau la purtarea încălțămintei. Mai mult, o unghie infectată și distrofică poate deveni o poartă de intrare pentru infecții bacteriene secundare, o complicație deosebit de periculoasă pentru pacienții cu diabet sau cu probleme circulatorii, la care poate contribui la dezvoltarea unor probleme grave, precum piciorul diabetic.

Înțelegerea agenților patogeni care o cauzează, a factorilor care favorizează apariția sa și a diferitelor forme clinice pe care le poate îmbrăca este esențială. Doar un diagnostic corect, stabilit de un medic, poate deschide calea către un tratament modern și eficient, capabil să elimine infecția și să redea unghiei un aspect sănătos.

Agenții patogeni

Termenul de “ciupercă” este unul generic. În realitate, onicomicoza poate fi cauzată de trei mari clase de microorganisme fungice, fiecare cu particularitățile sale.

Dermatofiții: principalii vinovați

În marea majoritate a cazurilor (aproximativ 80-90%), onicomicoza este cauzată de un grup de fungi numiți dermatofiți. Aceștia sunt specializați în a invada și a se hrăni cu keratină, proteina structurală de bază a pielii, părului și unghiilor. Cel mai frecvent implicat dermatofit este Trichophyton rubrum. Infecția unghiei cu dermatofiți este, în multe situații, o complicație directă a unei infecții fungice a pielii piciorului, cunoscută sub numele de tinea pedis sau “piciorul de atlet”. Micoza pielii, manifestată prin descuamare, mâncărime și fisuri între degete, creează un rezervor de fungi care, în timp, pot invada unghiile din apropiere.

Levurile (drojdiile): candida și unghiile de la mâini

O altă clasă de fungi, levurile, poate fi, de asemenea, responsabilă pentru onicomicoză. Cel mai cunoscut reprezentant este Candida albicans. Spre deosebire de dermatofiți, care preferă unghiile de la picioare, infecțiile cu Candida sunt mai frecvent întâlnite la nivelul unghiilor de la mâini. Acestea apar adesea la persoanele care au mâinile frecvent în apă (personal de curățenie, bucătari) sau la pacienții cu imunitate scăzută. Infecția cu Candida este adesea asociată cu inflamația și umflarea țesutului din jurul unghiei (perionixis sau paronichie cronică).

Mucegaiurile non-dermatofitice

Acest grup eterogen de fungi din mediul înconjurător (ex: Aspergillus, Fusarium) este mai rar implicat ca agent cauzator primar. De obicei, aceștia sunt invadatori oportuniști, infectând unghii care sunt deja deteriorate de un traumatism anterior sau de o altă boală, sau la pacienți cu un sistem imunitar foarte slăbit.

Factorii de risc: de ce unii oameni sunt mai predispuși?

Dezvoltarea onicomicozei nu este doar o chestiune de ghinion sau de igienă precară. Este rezultatul unei interacțiuni complexe între expunerea la fungi și o serie de factori care cresc susceptibilitatea unei persoane la infecție. Conștientizarea acestor factori de risc este crucială pentru prevenție.

Vârsta înaintată este unul dintre cei mai importanți factori. Pe măsură ce îmbătrânim, unghiile cresc mai lent, circulația sângelui la nivelul extremităților devine mai deficitară, iar sistemul imunitar este mai puțin eficient. Toate acestea, cumulate cu o viață întreagă de posibile expuneri la fungi, cresc dramatic prevalența onicomicozei la persoanele de peste 60 de ani.

Anumite boli sistemice slăbesc apărarea naturală a organismului. Diabetul zaharat este, probabil, cel mai cunoscut factor de risc. Acesta creează o “furtună perfectă” prin afectarea circulației sanguine (microangiopatie), a nervilor (neuropatie, care reduce sensibilitatea și favorizează traumatismele) și a funcției sistemului imunitar, făcând pacienții extrem de vulnerabili la infecții. Puteți citi mai multe despre complicațiile diabetului zaharat pentru a înțelege mai bine aceste mecanisme. De asemenea, orice afecțiune care compromite fluxul sanguin către picioare, precum boala arterială periferică, reduce capacitatea organismului de a lupta împotriva infecției și de a vindeca țesuturile.

Factorii locali și de mediu joacă un rol la fel de important. Traumatismele repetate la nivelul unghiilor, fie că sunt acute (o lovitură puternică) sau cronice (microtraumatisme la sportivi sau din cauza încălțămintei nepotrivite), pot desprinde lama unghială de patul unghial, creând o poartă de intrare pentru fungi. Un mediu cald și umed este ideal pentru proliferarea acestora. Purtarea constantă a unor pantofi ocluzivi, care nu permit piciorului să respire, transpirația excesivă (hiperhidroza) și frecventarea spațiilor publice umede (piscine, saune, vestiare) fără încălțăminte de protecție cresc semnificativ riscul de contact și de dezvoltare a infecției.

Stabilirea unui plan de prevenție și tratament necesită o evaluare completă a acestor factori, iar un consult la dermatologie în Suceava este esențial pentru o abordare personalizată. De asemenea, în rețeaua noastră de clinici, pacienții pot beneficia de expertiză dermatologică și în centrul nostru din Iași.

Formele clinice: cum se manifestă onicomicoza?

Infecția fungică a unghiei nu arată întotdeauna la fel. Aspectul clinic variază în funcție de tipul de fung implicat și de poarta de intrare a infecției. Recunoașterea acestor forme ajută medicul în orientarea diagnosticului.

Onicomicoza subunghială distală și laterală (osdl)

Aceasta este, de departe, cea mai frecventă formă clinică, reprezentând aproximativ 90% din toate cazurile. Infecția începe de obicei la marginea liberă a unghiei (distal) sau pe una dintre părțile laterale. De aici, fungii pătrund sub unghie și avansează lent, pe parcursul a luni și ani, către baza acesteia (cuticulă). Manifestările clasice includ: îngroșarea lamei unghiale, acumularea sub unghie a unui material sfărâmicios (hiperkeratoză subunghială), modificarea culorii (de la alb-gălbui la maroniu) și desprinderea unghiei de patul unghial (onicoliză).

Onicomicoza superficială albă (osa)

În această formă, mai puțin comună, fungii invadează direct straturile superficiale ale lamei unghiale. Se manifestă prin apariția unor pete sau a unor striuri albe, cu aspect cretos, pe suprafața unghiei. Spre deosebire de forma OSDL, unghia nu este, de obicei, îngroșată sau desprinsă de patul unghial.

Onicomicoza subunghială proximală (osp)

Aceasta este cea mai rară formă la persoanele cu un sistem imunitar sănătos, dar este semnificativ mai frecventă la pacienții cu imunosupresie severă (ex: infecție HIV/SIDA). În acest caz, infecția începe de la cuticulă (proximal) și avansează către vârful unghiei. Apariția sa la un pacient aparent sănătos poate fi un semnal de alarmă care să indice necesitatea unor investigații suplimentare pentru o posibilă problemă de imunitate.

Onicomicoza distrofică totală

Reprezintă stadiul final, cel mai sever, al oricăreia dintre formele menționate mai sus. Întreaga unitate unghială este afectată. Unghia este complet distrusă, îngroșată masiv, friabilă și deformată, adesea redusă la o masă de resturi keratotice.

Diagnosticul corect: de ce o simplă examinare vizuală nu este suficientă

Stabilirea unui diagnostic de certitudine în onicomicoză este un pas absolut esențial, care trebuie să preceadă orice inițiativă terapeutică. Deși o unghie îngroșată și gălbuie este foarte sugestivă pentru o micoză, există numeroase alte afecțiuni care pot mima perfect aspectul acesteia. Psoriazisul unghial, lichenul plan, traumatismele cronice sau chiar anumite tumori ale patului unghial pot produce modificări similare. Administrarea unui tratament antifungic, în special a unuia oral, fără o confirmare a diagnosticului, este o greșeală medicală. Acest lucru nu doar că expune pacientul la costuri și la potențiale efecte secundare inutile, dar, mai important, întârzie diagnosticul și tratamentul corect al afecțiunii de bază.

Procesul de diagnosticare este, așadar, un demers care combină examinarea clinică atentă cu teste de laborator specifice.

Consultația dermatologică și examinarea clinică

Primul pas este întotdeauna un consult la medicul dermatolog. Acesta va examina cu atenție toate unghiile, atât de la picioare, cât și de la mâini, precum și pielea de pe tălpi și dintre degete, în căutarea semnelor de tinea pedis (“piciorul de atlet”). Anamneza detaliată va urmări să identifice factorii de risc prezenți, durata de evoluție a modificărilor și eventualele tratamente încercate anterior. O unealtă modernă, non-invazivă, este dermatoscopia unghială (onicoscopia), care, prin mărirea imaginii, poate oferi medicului indicii suplimentare despre natura modificărilor observate.

Confirmarea micologică: vizualizarea și identificarea inamicului

Standardul de aur în diagnostic constă în demonstrarea prezenței fungilor în materialul recoltat de sub unghie. Pentru aceasta, medicul va preleva o mostră de detritus subunghial și fragmente din porțiunea afectată a unghiei. Această procedură este simplă și nedureroasă. Mostra este apoi trimisă la laborator pentru a fi analizată prin mai multe metode:

• Examenul microscopic direct (cu hidroxid de potasiu – KOH): Aceasta este cea mai rapidă metodă. Tehnicianul de laborator tratează mostra cu o soluție de KOH, care dizolvă keratina umană, dar lasă intacte structurile fungice. La examinarea la microscop, se pot vizualiza direct filamentele sau sporii fungici, confirmând prezența unei infecții. O astfel de analiză poate fi efectuată la un laborator de analize medicale din Suceava sau din rețeaua noastră.
• Cultura fungică: O parte din mostră este însămânțată pe medii de cultură speciale, care permit creșterea fungilor. Deși este o metodă care poate dura câteva săptămâni, cultura are marele avantaj de a identifica exact specia de fung implicată (ex: Trichophyton rubrum, Candida albicans), informație care poate fi utilă în alegerea celui mai eficient tratament.
• Testarea moleculară (PCR): O metodă modernă și extrem de sensibilă, care detectează ADN-ul fungic din proba recoltată. Este foarte rapidă și precisă, dar are un cost mai ridicat și nu este disponibilă în toate laboratoarele.

Metode moderne de tratament: o abordare personalizată

Odată ce diagnosticul de onicomicoză a fost confirmat, se poate elabora un plan de tratament. Este important ca pacienții să înțeleagă că tratamentul onicomicozei este un proces de lungă durată, care necesită răbdare și consecvență. Deoarece unghiile, în special cele de la picioare, cresc foarte încet, rezultatele vizibile apar în luni de zile. Scopul tratamentului este de a elimina complet infecția și de a permite creșterea unei unghii noi, complet sănătoase.

Tratamentele topice (locale)

Acestea includ lacuri, creme sau soluții antifungice care se aplică direct pe unghia afectată. Sunt recomandate, în general, doar în formele superficiale și incipiente de boală (ex: onicomicoza superficială albă) sau în cazurile care afectează mai puțin de 50% din suprafața unei singure unghii. Pentru formele mai extinse, eficacitatea lor este limitată, deoarece medicamentul pătrunde cu dificultate prin lama unghială groasă pentru a ajunge la locul infecției, în patul unghial. Adesea, ele sunt folosite în combinație cu tratamentele orale pentru a crește rata de succes.

Tratamentele orale (sistemice)

Pentru majoritatea pacienților cu onicomicoză moderată sau severă, tratamentul oral este necesar și reprezintă cea mai eficientă opțiune. Medicamentele antifungice orale (precum terbinafina sau itraconazolul) ajung prin circulația sanguină direct la matricea și patul unghial, atacând infecția de la sursă. Durata tratamentului variază, fiind de obicei de 6-8 săptămâni pentru unghiile de la mâini și de cel puțin 12-16 săptămâni pentru cele de la picioare. Deoarece aceste medicamente sunt metabolizate de ficat, medicul poate solicita efectuarea unor analize pentru funcția hepatică înainte și pe parcursul tratamentului.

Terapiile adjuvante și metodele moderne

Pe lângă tratamentele clasice, există și o serie de abordări adjuvante. Debridarea mecanică, adică subțierea și tăierea regulată a porțiunilor afectate ale unghiei de către un specialist, poate îmbunătăți penetrarea medicamentelor topice și poate reduce încărcătura fungică.

O metodă modernă, din ce în ce mai discutată, este terapia cu laser. Anumite tipuri de lasere pot genera căldură care distruge fungii, fără a afecta țesutul înconjurător. Deși rezultatele studiilor sunt încă mixte și nu este considerată o terapie de primă linie, poate reprezenta o opțiune pentru pacienții care nu doresc sau nu pot urma un tratament oral.

Prevenirea recurenței: cheia succesului pe termen lung

Chiar și după un tratament de succes, rata de recurență a onicomicozei este mare. Acest lucru se întâmplă deoarece pacientul se reîntoarce în același mediu și are aceiași factori de risc. Prevenția este, așadar, la fel de importantă ca tratamentul. Măsurile esențiale includ:

• Tratarea completă a micozei piciorului (tinea pedis) pentru a elimina rezervorul de fungi.
• Menținerea picioarelor curate și, mai ales, uscate.
• Purtarea de șosete din materiale naturale (bumbac), care absorb transpirația, și schimbarea lor frecventă.
• Alternarea încălțămintei pentru a permite fiecărei perechi să se usuce complet.
• Utilizarea de pudre sau spray-uri antifungice în interiorul pantofilor.
• Evitarea mersului desculț în spații publice umede.
• Folosirea de instrumente de manichiură/pedichiură dezinfectate și evitarea tăierii agresive a cuticulelor.

Concluzie

Onicomicoza este o afecțiune medicală, nu o problemă cosmetică ce trebuie ascunsă. Este o infecție persistentă care, netratată, duce la distrugerea unghiei și poate genera complicații. Datorită progreselor în diagnostic și tratament, astăzi există soluții eficiente pentru majoritatea pacienților. Succesul terapeutic depinde însă de trei factori esențiali: un diagnostic de certitudine, confirmat prin analize de laborator, un plan de tratament personalizat, stabilit de medicul dermatolog, și, cel mai important, răbdarea și consecvența pacientului în a urma tratamentul pe toată durata recomandată și în a adopta măsuri de prevenție pe termen lung.