Glanda tiroidă, un mic organ în formă de fluture situat la baza gâtului, joacă un rol disproporționat de mare în menținerea sănătății și a echilibrului întregului organism. Funcționând ca un termostat metabolic, hormonii pe care îi produce reglează o multitudine de procese vitale, de la consumul de energie și greutatea corporală, la ritmul cardiac, temperatura și chiar funcția cognitivă. Atunci când apar disfuncții tiroidiene, întregul corp resimte efectele. Evaluarea sănătății tiroidei este, prin urmare, un proces complex, care se bazează pe o abordare duală: pe de o parte, analizele de sânge, care ne spun cum funcționează glanda, și, pe de altă parte, investigațiile imagistice, care ne arată cum arată aceasta din punct de vedere structural.
O fereastră non-invazivă către glanda tiroidă
În domeniul imagisticii tiroidiene, ecografia (sau ultrasonografia) reprezintă standardul de aur. Este o metodă de diagnostic fundamentală, care utilizează ultrasunete – unde sonore de înaltă frecvență, inaudibile pentru urechea umană – pentru a crea imagini detaliate, în timp real, ale glandei tiroide și ale structurilor învecinate. Principalele sale avantaje sunt incontestabile: este o procedură complet non-invazivă, nu implică nicio durere, este rapidă, larg accesibilă și, cel mai important, este complet sigură, deoarece nu folosește radiații ionizante (raze X). Acest profil de siguranță excepțional o face ideală pentru a fi utilizată la orice categorie de pacienți, inclusiv la femeile însărcinate sau la copii, și permite repetarea examinării ori de câte ori este necesar pentru monitorizarea pe termen lung a anumitor afecțiuni.
Un medic endocrinolog sau medicul de familie poate recomanda o ecografie tiroidiană într-o varietate de situații clinice, pentru a obține informații pe care examenul fizic și analizele de sânge nu le pot oferi.
Rezultate anormale la analizele funcției tiroidiene
Atunci când analizele pentru funcția tiroidiană indică un dezechilibru – fie hipotiroidism (o tiroidă “leneșă”), fie hipertiroidism (o tiroidă “hiperactivă”) – ecografia de tiroidă devine esențială pentru a investiga o posibilă cauză structurală. De exemplu, în cazul hipotiroidismului și hipertiroidismului de cauză autoimună, ecografia de tiroidă poate releva modificări specifice ale structurii glandei. În tiroidita Hashimoto, glanda poate apărea neomogenă și hipoecogenă, în timp ce în boala Basedow-Graves, poate fi mărită și cu o vascularizație extrem de bogată.
Prezența unui nodul tiroidian palpabil: Aceasta este una dintre cele mai frecvente indicații. Dacă medicul sau pacientul descoperă prin palpare un “nodul” (o umflătură) la nivelul gâtului, sau dacă se observă o mărire de volum a întregii glande (condiție cunoscută sub numele de gușă), ecografia este primul și cel mai important pas pentru a caracteriza aceste modificări. Ea poate confirma prezența nodulilor, poate măsura cu exactitate dimensiunile lor și, cel mai important, poate analiza caracteristicile lor structurale.
Simptome locale la nivelul gâtului: Uneori, pacienții se pot prezenta la medic pentru simptome precum o senzație de presiune sau disconfort la nivelul gâtului, dificultăți la înghițire (disfagie) sau modificări ale vocii (disfonie). O gușă voluminoasă sau un nodul tiroidian de mari dimensiuni pot comprima structurile învecinate, precum esofagul sau traheea, iar ecografia poate stabili rapid dacă tiroida este cauza acestor simptome.
Monitorizarea nodulilor cunoscuți și screening-ul la pacienții cu risc: Pentru pacienții deja diagnosticați cu noduli tiroidieni benigni, ecografia de tiroidă periodică este instrumentul standard pentru monitorizarea pe termen lung. Aceasta permite medicului să urmărească dacă nodulii își modifică dimensiunile sau dacă dezvoltă caracteristici de suspiciune în timp. De asemenea, ecografia poate fi utilizată ca metodă de screening la persoanele cu un risc crescut de a dezvolta cancer tiroidian, cum ar fi cele cu un istoric familial de acest tip de cancer sau cele care au fost expuse la radiații la nivelul gâtului în copilărie.
Ce informații oferă ecografia? interpretarea rezultatelor
O ecografie tiroidiană oferă o multitudine de informații despre anatomia glandei. Interpretarea acestor detalii subtile necesită o experiență vastă și o tehnologie performantă. O evaluare completă în cadrul unui consult la endocrinologie în Iași, completată de o ecografie efectuată de un specialist, este esențială pentru a stratifica corect riscul și a stabili conduita ulterioară. De asemenea, în rețeaua noastră, pacienții pot beneficia de expertiză endocrinologică și servicii de ecografie în Iași, Suceava și Vatra Dornei.
Evaluarea glandei tiroide în ansamblu
Medicul examinator va evalua mai întâi glanda în totalitatea sa. Se măsoară cu precizie dimensiunile fiecărui lob și ale istmului, calculându-se volumul tiroidian pentru a confirma obiectiv prezența unei guși. Apoi, se analizează ecostructura parenchimului, adică “textura” țesutului tiroidian. O structură omogenă este normală, în timp ce un aspect neomogen, hipoecogen (mai închis la culoare pe imaginea ecografică), poate sugera prezența unei inflamații cronice, cum este cea din tiroidita autoimună Hashimoto.
Utilizarea tehnicii Doppler adaugă o altă dimensiune examinării, permițând evaluarea vascularizației glandei. Un flux sanguin normal, crescut sau scăzut poate oferi indicii suplimentare despre starea funcțională a tiroidei. De exemplu, o vascularizație intensă, difuză, este caracteristică bolii Basedow-Graves. Puteți afla mai multe despre valoarea acestei tehnici citind articolul despre ecografia Doppler.
Caracterizarea nodulilor tiroidieni: cheia diagnosticului
Probabil cel mai important rol al ecografiei tiroidiene este detectarea și caracterizarea nodulilor. Este esențial de știut că nodulii tiroidieni sunt extrem de frecvenți, prevalența lor crescând cu vârsta, iar marea majoritate (peste 90-95%) sunt benigni. Scopul principal al ecografiei nu este de a găsi noduli, ci de a identifica acel mic procent care prezintă caracteristici de suspiciune și care ar putea necesita investigații suplimentare.
Pentru a face acest lucru, medicii folosesc sisteme de clasificare standardizate, precum EU-TIRADS, care acordă un punctaj de risc fiecărui nodul pe baza unui set de caracteristici ecografice. Acestea includ:
Compoziția: Un nodul poate fi solid, chistic (plin cu lichid) sau mixt. Nodulii predominant solizi sunt considerați mai suspecți.
Ecogenitatea: Se compară “culoarea” nodulului cu cea a țesutului tiroidian normal. Nodulii hipoecogeni (mai întunecați) sau marcat hipoecogeni sunt asociați cu un risc mai mare.
Forma: O formă rotundă sau ovală, mai mult lată decât înaltă, este de obicei un semn de benignitate. O formă “mai înaltă decât lată” (taller-than-wide) este un criteriu de suspiciune puternic.
Marginile: Marginile netede, bine definite, sunt liniștitoare. Marginile neregulate, microlobulate sau spiculate (cu prelungiri în țesutul din jur) cresc gradul de suspiciune.
Prezența microcalcificărilor: Acestea apar ca mici puncte albe, strălucitoare, în interiorul unui nodul și sunt unul dintre cele mai specifice semne ecografice asociate cu carcinomul papilar tiroidian.
Pe baza acestor caracteristici, fiecare nodul primește un scor de risc, care va ghida direct pasul următor: un nodul cu risc foarte scăzut va fi, de obicei, doar monitorizat periodic, în timp ce un nodul cu un scor de risc înalt va avea indicație pentru o puncție-biopsie cu ac fin.
Pasul următor: puncția-biopsie cu ac fin (FNAB) ghidată ecografic
Odată ce ecografia de tiroidă a identificat un nodul tiroidian cu una sau mai multe caracteristici de suspiciune, următorul pas în algoritmul de diagnostic este, de cele mai multe ori, puncția-biopsie cu ac fin, cunoscută sub acronimul FNAB (Fine-Needle Aspiration Biopsy). Aceasta este considerată standardul de aur pentru evaluarea nodulilor tiroidieni, fiind cea mai precisă metodă de a diferenția un nodul benign de unul malign, fără a fi necesară o intervenție chirurgicală.
Ce este și cum se desfășoară procedura?
FNAB este o procedură minim invazivă, care se realizează în regim ambulatoriu, în cabinetul medical. Pacientul este așezat pe spate, cu gâtul extins ușor pe o pernă. Pielea de la nivelul gâtului este dezinfectată, iar procedura se desfășoară sub ghidaj ecografic continuu. Acesta este un aspect esențial al tehnicii moderne: medicul endocrinolog folosește sonda de ecografie în timp real pentru a vizualiza constant nodulul și pentru a ghida cu o precizie milimetrică vârful unui ac foarte subțire exact în interiorul zonei de interes a nodulului.
Odată ce acul este în poziția corectă, medicul efectuează câteva mișcări delicate de aspirație pentru a recolta un număr mic de celule (tirocite) și o cantitate mică de lichid coloidal. De obicei, se realizează 2-3 puncții în diferite zone ale aceluiași nodul pentru a obține o mostră cât mai reprezentativă. Materialul recoltat este apoi întins pe lame de sticlă, fixat și trimis la laboratorul de anatomie patologică pentru a fi analizat de un medic citopatolog. Întreaga procedură durează doar câteva minute și, deși poate crea un ușor disconfort, durerea este, în general, comparabilă cu cea a unei simple recoltări de sânge.
Siguranța și acuratețea procedurii
FNAB este o procedură extrem de sigură, cu un risc minim de complicații. Cel mai frecvent poate apărea un mic hematom sau o senzație de disconfort la locul puncției, care se remit în 1-2 zile. Este important de demontat un mit frecvent întâlnit: puncția NU diseminează (“împrăștie”) celulele canceroase de-a lungul traiectului acului. Numeroase studii au demonstrat siguranța procedurii din acest punct de vedere. Atunci când este efectuată de un medic experimentat, sub ghidaj ecografic, acuratețea diagnostică a puncției este foarte mare, depășind 95%.
Interpretarea rezultatelor: sistemul Bethesda
Rezultatele puncției sunt clasificate la nivel internațional folosind “Sistemul Bethesda pentru Raportarea Citopatologiei Tiroidiene”. Această clasificare standardizează raportul citologic și oferă medicului curant o estimare clară a riscului de malignitate pentru fiecare nodul, ghidând astfel conduita terapeutică ulterioară.
Clasificarea Bethesda cuprinde șase categorii. Bethesda I (Nediagnostic sau Nesatisfăcător) indică faptul că mostra recoltată nu a conținut suficiente celule pentru o interpretare corectă, fiind necesară repetarea puncției. Bethesda II (Benign) este, din fericire, cel mai frecvent rezultat (peste 70% din cazuri) și este extrem de liniștitor, riscul de malignitate fiind sub 3%. Bethesda V (Suspiciune de malignitate) și Bethesda VI (Malign) indică o probabilitate foarte mare sau certitudinea unui cancer tiroidian, necesitând o intervenție chirurgicală. Categoriile Bethesda III (Atipie cu semnificație nedeterminată) și Bethesda IV (Neoplazie foliculară) reprezintă o “zonă gri”, unde riscul de malignitate este intermediar (5-30%), iar decizia terapeutică este mai nuanțată.
Conduita terapeutică: ce urmează după diagnostic?
Planul de management este stabilit de medicul endocrinolog și este strict personalizat, bazându-se pe integrarea informațiilor de la ecografie, rezultatul puncției, analizele hormonale și contextul clinic al pacientului.
Managementul nodulilor benigni (Bethesda II): Pentru marea majoritate a pacienților, al căror rezultat la puncție este benign, atitudinea corectă este monitorizarea activă. Acest lucru presupune controale periodice, care includ un examen clinic și o ecografie tiroidiană, inițial la 12-24 de luni, iar ulterior la intervale stabilite de medic. Scopul este de a se asigura că nodulul nu crește semnificativ în dimensiuni și nu dezvoltă caracteristici ecografice noi, de suspiciune. Intervenția chirurgicală pentru un nodul benign este luată în considerare doar în situații rare, de exemplu dacă nodulul atinge dimensiuni foarte mari și produce simptome de compresie (dificultăți la înghițire, respirație) sau probleme estetice.
Abordarea rezultatelor nedeterminate (Bethesda III și IV): În această “zonă gri”, decizia este mai complexă. Opțiunile pot include repetarea puncției după un interval de timp, efectuarea unor teste moleculare avansate pe materialul deja recoltat (care pot identifica mutații genetice asociate cu un risc crescut de cancer) sau, în unele cazuri, o intervenție chirurgicală diagnostică (îndepărtarea doar a lobului tiroidian care conține nodulul) pentru a obține un diagnostic histologic de certitudine.
Conduita în cazul nodulilor suspecți sau maligni (Bethesda V și VI): În aceste cazuri, recomandarea standard este tratamentul chirurgical. În funcție de dimensiunea și tipul tumorii, precum și de alți factori de risc, operația poate consta fie în îndepărtarea unui singur lob (lobectomie), fie în îndepărtarea întregii glande tiroide (tiroidectomie totală). Managementul cancerului tiroidian este unul multidisciplinar, implicând o colaborare strânsă între endocrinolog, chirurgul cu experiență în chirurgia endocrină, medicul anatomopatolog și, uneori, medicul specialist în medicină nucleară.
Concluzie: ecografia, un partener esențial în sănătatea tiroidei
Ecografia tiroidiană este mult mai mult decât o simplă “fotografie” a glandei. Este un instrument de diagnostic dinamic, sigur și extrem de puternic, care joacă un rol central în managementul modern al patologiei tiroidiene. Capacitatea sa de a vizualiza în detaliu structura glandei, de a caracteriza cu precizie nodulii și de a ghida puncția-biopsie a transformat modul în care aceste afecțiuni sunt abordate. Ea permite medicilor să ofere reasigurare și să evite intervenții inutile pentru marea majoritate a pacienților cu noduli benigni, identificând în același timp, într-un stadiu incipient și curabil, acel mic procent de pacienți care necesită o intervenție terapeutică promptă. Un control ecografic periodic, recomandat de medicul endocrinolog, este o investiție simplă și esențială în menținerea sănătății tiroidei.
