Cataracta – Cauze, simptome și planuri de tratament

Cataracta este o afecțiune oftalmologică care determină scăderea progresivă a acuității vizuale, cauzată de opacifierea cristalinului.

Mulți dintre noi se confruntă cu diferite afecțiuni oftalmologice. Fie că vorbim despre miopie, hipermetropie, astigmatism, sau alte afecțiuni, astfel de tulburări de vedere ne pot afecta calitatea vieții. În unele cazuri, ne pot pune și viața în pericol.

O afecțiune destul de des întâlnită este și cataracta, iar simptomele sale se agravează odată cu trecerea timpului, dacă pacientul nu beneficiază de tratament. Adesea, în stadiile incipiente, nu sunt identificate indicii clare ale apariției afecțiunii. Cu toate acestea, există mai multe semnale care trebuie luate în seamă.

Ce este cataracta?

Cataracta este o afecțiune oftalmologică care determină scăderea progresivă a acuității vizuale, cauzată de opacifierea cristalinului (lentila naturală din interiorul ochiului). Cristalinul este propriu-zis o lentilă biconvexă, transparentă și ajută la focalizarea luminii pe retină în partea din spate a ochiului.

Pe măsură ce se dezvoltă cataracta, aceasta blochează și împrăștie lumina, reducând astfel calitatea vieții. Cristalinul are contact anterior cu irisul și posterior cu vitrosul. Acesta reprezintă limita dintre segmentul anterior și segmentul posterior.

Cristalinul constituie unul dintre elementele refractive ale ochiului (35% din puterea de refracție). Principalele lui funcții sunt cea refractivă, menținerea transparenței pentru transmiterea luminii (lungime de undă între 400 nm și 1400 nm) și asigurarea acomodației.

Fiind o structură avasculară, metabolismul este anaerob, iar substanțele nutritive provin din umoarea apoasă prin traversarea capsulei semipermeabile (activ – pompe ionice și pasiv – difuzie).

Cei care încep să dezvolte cataractă vor observa că se simt nevoiți să-și schimbe lentilele ochelarilor în mod frecvent. Vederea încețoșată, cu imagini neclare, poate fi însoțită de manifestări precum:

• fotofobia, care implică intoleranța la lumină de orice tip;
• disconfortul vizual, atunci când bolnavul este expus la lumina farurilor în trafic;
• vederea dublă.

În plus, se poate observa fenomenul leucocoriei (albirea pupilei), pierderea capacității de a estima corect distanțele și slăbirea vederii la depărtare. Toate acestea pot crea tulburări vizuale care îi îngreunează pacientului capacitatea de a-și duce la bun sfârșit activitățile de zi cu zi.

Tipurile de cataractă

Cataracta poate fi clasificată după mai multe criterii:

1) După etiologie pot fi:

• Legate de vârstă;
• Asociată cu boli generale;
• Asociată cu boli oculare;
• Metabolică;
• Indusă de medicamente (toxice);
• Traumatică;
• Indusă; de opacifierea capsulei posterioare.

2) După localizare:

• Corticală;
• Nucleară;
• Subcapsulară posterioară.

3) După gradul opacifierii:

• + (opacități fine);
• ++ (opacități medii);
• +++(opacități dense);
• ++++(opacități foarte dense).

4) După stadiul evolutiv:

• Incipientă;
• Intumescentă;
• Matură;
• Hipermatuă.

5) După momentul apariției: 

• Congenitală;
• Dobândită;

Cataracta – Cauze și factori de risc

De cele mai multe ori, cataracta apare ca urmare a simplului proces de îmbătrânire.

Studiile arată că aproximativ 75% dintre persoanele de peste 65 de ani suferă de această afecțiune. Există însă cazuri în care ea poate fi întâlnită și la persoane mai tinere, principalele cauze fiind:

– Expunerea îndelungată la raze UV (ultraviolete) prezente atât în lumina naturală, cât și artificială;

– Mediile toxice;

– Diagnosticul de diabet zaharat;

– Prezența altor boli oftalmologice (ex. retinită pigmentară, dezlipirea de retină, glaucomul, uveita cronică etc.);

– Factori de natură genetică (ereditari).

În stadiile avansate, netratată, această afecțiune poate produce complicații grave. De cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectați, fără ca scăderea vederii să fie însoțită de durere. Pacientul acuză scaderea progresivă a vederii sau încețoșarea acesteia.

Se poate întâmpla ca mai multe tipuri de cataractă să se dezvolte în cadrul aceluiași ochi. Calitatea vederii poate fi favorizată sau defavorizată, în funcție de tipul cataractei, de lumina zilei sau de lumina difuză.

Cataracta – Simptome

Luând în considerare definiția cataractei, simptomele acestei afecțiuni pot fi relativ sugestive; în principal scăderea acuitǎții vizuale – obişnuit lent-progresivă, este sesizată iniţial de pacient. Condiţiile de iluminare slabă (midriaza) pot îmbunătăţi acuitatea vizuală. Alte simptome includ:

• Scăderea sensibilităţii la contrast – pacientul devine incapabil să sesizeze modificări de nuanţă sau iluminare;
• Vedere neclară, înceţoşată, halouri colorate ȋn jurul surselor luminoase (glare) – în cataractele subcapsulare posterioare;
• Nevoia de a schimba des dioptriile lentilelor;
• Miopizare datoritǎ creșterii indicelui de refracție a cristalinului cu ameliorarea paradoxalǎ a vederii de aproape ȋn cazul pacienţilor presbiopi (second sight);
• Afectarea vederii cromatice prin absorbția razelor cu lungimi de undǎ scurtă (spectrul albastru);
• Diplopie monocularǎ, poliopie – date de modificări în straturile interne nucleare care creează multiple suprafeţe refractile în centrul lentilei, evidente la examenul oftalmoscopic;
• Afectarea câmpului vizual – în funcţie de densitatea, localizarea și morfologia opacităţilor cristaliniene.

Cum poate fi diagnosticată cataracta?

În majoritatea cazurilor, cataracta este diagnosticată în urma unui consult oftalmologic complet. Anamneza amănunţită  poate aduce informații importante despre complexitatea cazului şi abordarea terapeutică optimă. De asemenea, prin anamneza amănunțită:
– se evaluează riscul operator;
– se poate indica tipul de anestezie;
– se poate orienta conduita (pre)operatorie (prezenţa unor factori de risc sistemici, comorbidităţi oftalmologice prioritare,anomalii musculo-scheletale).

După consultul prin intermediul căruia se stabilește diagnosticul, sunt necesare o serie de investigații, în perioada preliminară operației.

Printre acestea se numără:

• Refracţia –  sunt evaluaţi ambii ochi, necesară pentru stabilirea puterii implantului de cristalin, în funcţie de ţinta refractivă aleasă (preferabil emetropia);
• Keratometrie – se va acorda o atenţie deosebită acestei etape în vederea calculului puterii implantului de cristalin personalizat pentru fiecare caz în parte;
• Biometria – pentru calculul puterii implantului şi măsurarea axului antero-posterior al ochiului (împreună cu echografia în mod A);
• Ecografia –  aplicabilă în cazurile de opacităţi dense cristaliniene care fac imposibilă examinarea oftalmoscopică (mod B);
• Topografia corneană – obţine o cartografiere exactă a suprafeţei corneene; utilă în special la pacienţii cu antecedente de chirurgie refractivă,  IOL toric sau în ghidajul inciziilor de relaxare (keratotomie astigmică);
• Pahimetria – determinarea grosimii corneei; poate fi realizată prin metode optice sau ultrasonice.
• Tomografie în coerență optică (OCT);
• Microscopia speculară – determină numărul de celule endoteliale/ unitate de suprafaţă (mm2) cu impact asupra predicţiei ratei de pierdere a celulelor endoteliale după chirurgia cataractei (decompensare corneană).
• Studii electrofiziologice (PEV, ERG) – utile în evaluarea funcţiei nervului optic şi a retinei în cataractele complete unde oftalmoscopia nu poate da informaţii asupra prognosticului postoperator.

Cataracta – Tratament

Spre deosebire de alte afecțiuni oftalmologice, pentru cataractă, singura soluție terapeutică reală în momentul actual este tratamentul chirurgical.

Tratamentul este indicat: 

• La cataracta bilaterală, cu opacifieri importante ale axului vizual;
• Când cataracta influențează negativ activitatea profesională și stilul de viață al pacientului;
• La cataracta unilaterală care produce dezechilibre ale vederii binoculare (pierde stereopsisul);
• La un pacient operat unilateral de cataractă, care în perioada postoperatorie rămâne cu o anizometropie dificil de tolerat;
• În imposibilitatea monitorizării unor patologii de segment posterior (retinopatie diabetică,etc.);
• La procese inflamatorii induse de cristalin: glaucom facomorfic, glaucom facolitic, uveită facoantigenică.

Contraindicații:

– Pacientul nu doreşte operaţia;

– Corecţia optică oferă o acuitate vizuală satisfăcatoare pentru pacient;

– Calitatea vieţii pacientului nu este afectată sever;

– Pacientul nu este echilibrat din punct de vedere medical (afecţiuni generale netratate/ decompensate);

– Comorbidități oftalmologice care afectează rezultatul funcţional al chirurgiei cataractei sau intervenţia nu aduce un beneficiu clar.

Se recomandă chirurgia bilaterală secvenţială, nu simultană din considerentul creşterii încrederii pacientului pentru chirurgia ochiului congener, consolidarea efectului şi pentru evaluarea/depăşirea perioadei critice (7 zile) pentru endoftalmita acută postoperatorie.

Înaintea operației, pacientul trebuie să prezinte și o listă de analize, necesare medicului anestezist: examen cardiologic, electrocardiogramă, analiza secreției conjunctivale și analize de sânge:

– hemoleucogramă completă, glicemie, uree, creatinină;

– TGO, TGP, ionogramă serică (Ca ionic și total, Mg, Fe, Na, K);

– VSH, fibrinogen;

– Timp Quick (timp de protrombină), APTT (timp de tromboplastină activată). 

Dacă pacientul are alte boli sau urmează tratamente, el va anunța medicul curant și anestezistul.

În concluzie

Dacă suferi de tulburări de vedere, dureri de cap, fotofobie, scăderea sensibilității la contrast sau alte simptome prezente în cazul cataractei sau a altor afecțiuni oftalmologice, echipa Dorna Medical – Specialitatea Oftalmologie îți stă la dispoziție pentru a depista eventuale afecțiuni și pentru a stabili un plan terapeutic adecvat. Poți realiza o programare online sau ne poți contacta la 0330 999 și 0372 839 255.