Evaluarea riscului oncologic la femei implică utilizarea unor markeri tumorali specifici în sânge, care pot ajuta la detectarea precoce a cancerelor, în special a celor mai frecvente tipuri întâlnite la femei, precum cancerul ovarian, de sân, colorectal și pancreatic. Markerii tumorali CEA, CA 125, CA 15-3 și CA 19-9 sunt folosiți în acest context, fiecare având rolul său specific.
CEA (Antigen Carcinoembrionar): Deși este un marker nespecific, nivelurile crescute de CEA pot fi asociate cu diverse tipuri de cancer, inclusiv cancerul colorectal, gastric, pancreatic și cancerul de sân. Totuși, CEA este utilizat mai ales pentru monitorizarea răspunsului la tratament și detectarea recidivelor la pacienții cu cancer colorectal.
Este un marker tumoral asociat în principal cu cancerul ovarian. Nivelurile crescute de CA 125 pot fi, de asemenea, detectate în alte condiții maligne și benigne, inclusiv endometrioza, fibroamele uterine, bolile inflamatorii pelvine și în timpul menstruației sau sarcinii.
Deși testul CA 125 poate fi util în monitorizarea femeilor cu risc crescut de cancer ovarian sau pentru evaluarea răspunsului la tratament la pacienții diagnosticați, sensibilitatea și specificitatea limitate îl fac nepotrivit ca instrument de screening primar pentru cancerul ovarian la populația generală.
Este cel mai frecvent utilizat pentru monitorizarea pacienților cu cancer de sân, în special pentru detectarea recidivelor și monitorizarea răspunsului la tratament. Nivelurile crescute de CA 15-3 nu sunt specifice pentru cancerul de sân și pot fi observate și în alte condiții, inclusiv în anumite boli benigne ale sânului și în afecțiuni hepatice.
Deși este cel mai adesea asociat cu cancerul pancreatic, nivelurile crescute de CA 19-9 pot fi, de asemenea, întâlnite în cancerul colorectal, cancerul de stomac și cancerul biliar. Asemenea celorlalți markeri, CA 19-9 este mai util pentru monitorizarea răspunsului la tratament și detectarea recidivelor decât pentru screeningul primar.