Ce este ionograma?
Ionograma serică reprezintă o analiză de laborator utilizată pentru evaluarea nivelurilor de electroliți esențiali, care sunt cruciali pentru menținerea echilibrului intern al organismului (homeostazie). Echilibrul electroliților asigură buna funcționare a proceselor metabolice și aprovizionarea adecvată cu oxigen a țesuturilor.
Mai mult de jumătate din greutatea corporală este formată din apă, distribuită în trei compartimente principale: intracelular, extracelular și transcelular (lichid sinovial, peritoneal, pericardic, cefalorahidian). Pentru a funcționa optim, organismul trebuie să mențină un echilibru între aceste compartimente, lucru realizat de electroliți.
Electroliții și rolul lor în ionograma serică
Electroliții, încărcați electric, joacă un rol vital în transportul nutrienților către celule, menținerea echilibrului fluidelor și reglarea echilibrului acido-bazic al organismului. O ionogramă serică extinsă măsoară electroliții cu sarcină pozitivă (sodiu, potasiu, calciu, magneziu) și pe cei cu sarcină negativă (clor, bicarbonați, proteine, fosfați, sulfați, acizi organici).
Electroliții sunt prezenți în diferite fluide ale corpului (țesuturi, sânge, urină, transpirație) sub formă de săruri și minerale dizolvate. Ei sunt esențiali pentru funcționarea normală a sistemului nervos și muscular. Cei mai frecvent măsurați electroliți includ sodiul, potasiul, bicarbonatul și clorul, aceștia fiind, de obicei, evaluați împreună în profilul cunoscut sub denumirea de ionogramă serică.
Componentele ionogramei serice
- Sodiu (Na) – Cel mai abundent electrolit din organism, se găsește în principal în lichidul extracelular și reglează cantitatea de apă din corp.
- Hipernatremia (sodiu crescut) poate provoca confuzie, reflexe anormale și convulsii.
- Hiponatremia (sodiu scăzut) poate duce la iritabilitate, greață și convulsii.
- Potasiu (K) – Se găsește în principal în celule, având un rol esențial în contracția musculară.
- Hiperkaliemia (potasiu crescut) poate cauza slăbiciune și aritmii cardiace.
- Hipokaliemia (potasiu scăzut) poate determina crampe musculare și amețeli.
- Magneziu (Mg) – Implicat în transformarea nutrienților în energie și în funcționarea creierului și mușchilor.
- Hipermagneziemia (magneziu crescut) poate duce la tulburări respiratorii și aritmii.
- Hipomagneziemia (magneziu scăzut) poate provoca slăbiciune musculară și convulsii.
- Calciu (Ca) – Esențial pentru sănătatea oaselor și a dinților, controlul muscular și funcționarea inimii.
- Hipercalcemia (calciu crescut) poate duce la oboseală, dureri abdominale și aritmii.
- Hipocalcemia (calciu scăzut) poate provoca spasme musculare și dificultăți de respirație.
- Clor (Cl) – Lucrează împreună cu sodiul pentru a menține echilibrul electric și o hidratare adecvată a organismului.
- Excesul de clor poate provoca acidoză, cu simptome precum oboseală și confuzie.
- Nivelurile scăzute de clor pot determina alcaloză, care poate provoca apatie și aritmii.
- Bicarbonatul – Eliberat și reabsorbit de rinichi, joacă un rol crucial în menținerea echilibrului pH-ului și transportul CO2 din organism.
- Fosfatul – Implicat în transportul nutrienților și în structura ADN-ului, nivelurile sale anormale pot afecta oasele și funcțiile musculare.
Dezechilibrele electrolitice
Aceste dezechilibre pot duce la diverse simptome, precum confuzie, aritmii și crampe musculare. Electroliții sunt măsurați împreună în ionogramă sau individual, în funcție de nevoile diagnostice ale pacientului.
Prin evaluarea echilibrului acestor electroliți, ionograma oferă o imagine clară a stării generale de sănătate a pacientului.